Oraș

Pentru o revistă, vedeți Orașul.
Los Angeles (SUA)
Szczecin (Polonia)
Helsinki (Finlanda)

Un oraș este o localitate complexă, cu o structură administrativă autonomă și funcții industriale, comerciale, politice și culturale. Un oraș se află la o intersecție de drumuri sau alte căi de transport feroviar, aerian sau naval.

Din perspectiva sociologiei are o populație densă si diferențiată locuind în cartiere delimitate teritorial de alte zone cu funcții active în câmpul muncii.

Componentele orașului

  • Intravilanul -Zonă care cuprinde suprafața construită și construibilă a orașului.
  • Extravilanul - Aflat în afara spațiului construit sau pe cale de construire al orașului.

Etimologie

Substantivul românesc oraș este un împrumut din maghiară város[1]: „oraș”, „urbe”.[2]

Dinamica evoluției

În țările apusene dezvoltate, la începutul epocii industriale în secolul al XIX-lea, sătenii s-au mutat în orașe, au format proletariatul și au crescut enorm populația și numărul orașelor. Era urbanizării a continuat în secolul al XX-lea. În anul 1900 locuia 13% din populația planetei în orașe iar spre sfârșitul secolului 47%.

În anul 2015, populația planetei creștea cu echivalentul a șapte metropole de mărimea New York-ului.[3] Tot în anul 2015 se estima că până în 2050, procentul populației urbane va ajunge la 70%.[3]

An Nr. de locuitori la orașe[4] Nr. de locuitori la orașe
din nr. total de oameni de pe Pământ[4]
1900 220 milioane[5] 13 %[5]
1950 736,796 milioane 29,1 %
1960 996,298 milioane 32,9 %
1970 1 331,783 milioane 36 %
1980 1 740,551 milioane 39,1 %
1990 2 274,554 milioane 43 %
2000 2 853,909 milioane 46,6 %
2005 3 164,635 milioane 48,6 %
2014 3 900,000 milioane 54 % [6]

În 1950 erau 83 de orașe cu o populație de peste 1 milion de locuitori. În 2000 — 411.
În 2000 erau 18 orașe cu o populație de peste 10 milioane de locuitori. În 2005 — 20 (22 orașe cu o populație de 5—10 milioane de locuitori, 370 — 1—5 milioane, 433—500 — 1 milion). În aprilie 2010 numărul lor a crescut până la 23.

Cercetătorii dau asigurări că dacă va continua aceeași tendință, populația orașelor se va dubla la fiecare 38 de ani.

În Europa 50% din populația urbană locuiește în orașe mici (5—10 mii oameni), 25% în orașe cu o populație de 10—250 mii oameni și în orașe de peste 250 de mii de oameni.

La ora actuală toate orașele lumii ocupă nu mai mult de 1% din suprafața uscată a planetei.

Acordarea statutului urban

O localitate este considerată oraș [7] dacă îndeplinește o serie de condiții, care diferă de la țară la țară, iar în cazul Statelor Unite, de la stat la stat. Mai jos sunt expuse aceste condiții, în funcție de stat (incluzând și România), conform Anuarului Demografic 2007, editat de ONU.[8]

Africa

Botswana

În Botswana, spațiu urban este considerat o aglomerare de peste 5.000 locuitori, unde peste 75% din activitate este neagricolă.

Burundi

Conform ONU, în Burundi urban este doar Bujumbura.

Comore

În Comore sunt orașe centrele administrative ale prefecturilor și localitățile peste 5.000 locuitori.

Egipt

În Egipt sunt considerate orașe reședințele guvernoratelor și ale districtelor.

Etiopia

În Etiopia sunt orașe localitățile cu peste 2.000 locuitori.

Guineea Ecuatorială

În Guineea Ecuatorială sunt orașe localitățile cu rol de reședință de district (unitățile administrative imediat următoare provinciilor) și cele cu peste 300 locuințe și/sau peste 1.500 locuitori.

Liberia

În Liberia sunt orașe localitățile cu peste 2.000 locuitori.

Niger

Aici sunt orașe capitala și reședințele de departamente și districte.

Senegal

Localitățile cu o populație de peste 10.000 locuitori sunt considerate orașe.

Sudan

Sunt orașe localitățile cu importanță administrativă și comercială, precum și cele cu populație de peste 5.000 locuitori.

America de Nord și Centrală

Canada

În Canada se consideră urbană, orice localitate cu o populație de peste 1.000 locuitori și care are o densitate mai mare 400 loc/km2.

America de Sud

Asia

Europa

Grecia

Localitățile cu peste 2.000 de locuitori sunt considerate orașe.

România

În România, cf. legii nr. 351/2001 [9] există 172 de orașe, iar condițiile minime pentru ca o localitate să primească rangul III de oraș sunt[10]:

  • Populație: 5.000
  • Activități neagricole: 75%
  • Alimentare cu apă: 70%
  • Canalizare: 55%
  • Străzi modernizate: 50%
  • Locuri în hoteluri: 50
  • Existența de învățământ liceal sau altă formă de învățământ secundar

Oceania

Referințe

  1. ^ Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu (2007) Noul dicționar universal al limbii române
  2. ^ Béla Kelemen (1971), Dicționar de buzunar maghiar-român
  3. ^ a b Orașele inteligente cuceresc planeta, 20 decembrie 2015, Bogdan Biszok, Capital, accesat la 21 decembrie 2015
  4. ^ a b „World Population Prospects: The 2006 Revision and World Urbanization Prospects: The 2007 Revision”. Population Division of the Department of Economic and Social Affairs of the United Nations Secretariat. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ a b „World Urbanization Prospects: The 2005 Revision”. Population Division of the Department of Economic and Social Affairs of the United Nations Secretariat. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ INFOGRAFIE Planeta orășenilor. Peste jumătate din populația globului locuiește în mediul urban, 16 iulie 2014, Diana Rusu, Elena Dumitru, Adevărul, accesat la 17 iulie 2014
  7. ^ Oraș, dexonline.ro
  8. ^ http://unstats.un.org/unsd/demographic/products/dyb/dybsets/2007%20DYB.pdf
  9. ^ „Legea nr.351 din 6 iulie 2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a IV-a Rețeaua de localități”. Monitorul Oficial. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ Vezi legea nr. 351/2001, anexa nr. II

Bibliografie

  • Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, Editura Litera Internațional, București – Chișinău, 2007 ISBN 978-973-675-307-7
  • Béla Kelemen, Dicționar de buzunar maghiar-român, ediția a II-a, Editura Științifică, București, 1971.

Legături externe

Vezi și