În anul 1939 a devenit membru al Partidului Comunist din România. În mai 1961 a fost decorat cu medalia "A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România".
A deținut funcțiile de secretar al CC al UTM (1948-1950), membru al CC al PMR/PCR (1955-
1984) și al Comitetului Politic Executiv (1965-1984), responsabil al secției organizatorice a partidului, ministru al Muncii între 1969-1977, președintele Colegiului Central al Partidului între 1977-1984.
Petre Lupu a fost, de asemenea, prim-adjunct al Direcției Organizatorice a Comitetului Central, condusă de Ceaușescu și șef la secția Organizații de Masă (prin 1961). [3]. În 1984 Petre Lupu a fost numit ambasador în Venezuela, până în 1987, iar apoi a fost ambasador în Portugalia.
Studii
Liceul la Iași (1939);
Facultatea de Drept la Academia de științe Social-Politice „Ștefan Gheorghiu“;
Facultatea de Economie; Academia de științe Social-Politice „Ștefan Gheorghiu“(1969);
Universitatea Serală de Marxism-Leninism
Decorații
Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa a II-a (18 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[4]
titlul de Erou al Muncii Socialiste (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră”[5]
medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră”[5]
_Cl.2.jpg){kind=small}