Un peribol^[1] (din grecescul περίϐολος / períbolos, „incintă”, de la περί / perí și βάλλω / bállō, „a arunca”^[2]) este o incintă sacră din jurul templelor antice. De exemplu, un zid exterior care limitează un spațiu din jurul unui templu grec sau roman, un altar roman, un sanctuar galic (de exemplu, șanțul cu palisadă de la sanctuarul Corent) sau un templu egiptean. Funcția peribolului era de a separa spațiul sacru (numit téménos în limba greacă veche) de cel profan.

Prin extensie, în arhitectura modernă, se referă la spațiul rămas între o clădire și gardul înconjurător.

Substantivul din limba română peribol este un împrumut din franceză, péribole^[3], care a fost, la rândul său, împrumutat din greaca veche, περίϐολος / períbolos, „incintă”^[2] și din latină, peribolus, „galerie exterioară”.^[4][5][6] În greaca veche, períbolos, a fost format din περί / perí, „în jurul” și βάλλω / bállō, „a arunca”.^[5][2]

• Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti” (2021), Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, (DOOM3) ISBN: 978-606-704-935-0;
• G. Guțu, Dicționar latin - român, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983;
• Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau dictionnaire étymologique et historique par..., quatrième édition revue et corrigée, Librairie Larousse, Paris, 1977. ISBN: 2-03-020210-X;
• Paul Robert, Le Petit Robert 1, par... , Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française, rédaction dirigée par A. Rey et J. Rey-Debove, Le Robert, Paris, 1992. ISBN: 2-85036-186-0=;
• Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, Ediția a doua, Editura Litera Internațional, București-Chișinău, 2007. ISBN: 978-973-675-307-7.