Odo I de BloisOdo I (Eudes) (n. cca. 950 – d. 12 martie 996) a fost conte de Blois, Chartres, Reims, Provins, Châteaudun și Omois. Odo era fiul contelui Theobald I de Blois cu Luitgarda, fiică a contelui Herbert al II-lea de Vermandois.[1] El a dobândit titlul de conte palatin, care era tradițional în familia sa, din partea regelui Lothar al Franței. Ca și rudele sale prin alianță, conții de Vermandois, el s-a menținut credincios față de Dinastia Carolingiană în disputa cu Capețienii. Ca urmare a războiului dintre tatăl său și arhiepiscopul Odalric de Reims, pentru castelul de Coucy, Odo a primit castelul de la arhiepiscop. În anii '70 ai secolului al X-lea, în cadrul războaielor pentru controlul asupra Ducatul de Bretania, Odo a supus comitatul de Rennes, ducele Conan I de Bretania confirmând drepturile familiei sale asupra regiunii. În jurul lui 977, tatăl său a murit și Odo a succedat în posesiunile acestuia. În 988, Odo l-a susținut pe ducele Carol de Lorena în operațiunea de capturare a Laonului. În 991, el i-a abandonat pe lotharingieni la Dreux și a asediat Melun, care aparținea lui Bouchard cel Venerabil, vasal al lui Hugo Capet. Ugo, împreună cu ducele Richard I de Normandia și cu contele Fulc Nerra, și-au unit forțele împotriva lui Odo, care a fost astfel nevoit să ridice asediul început. În jur de 995, Odo a început un război contra lui Fulc Nerra, care se afla deja în stare de război cu Conan de Bretania. Odo s-a aliat cu cumnatul său, ducele Guillaume al IV-lea de Aquitania și cu contele Balduin al IV-lea de Flandra. Chiar și fostul său oponent, Richard I de Normandia s-a raliat războiului împotriva lui Fulc. În iarna dintre 995 și 996, ei au asediat Langeais, însă Odo s-a îmbolnăvit și a fost dus la mănăstirea de Marmoutier din Tours, unde a murit la 12 martie 996.[2][3] FamiliaOdo a fost căsătorit (cca. 983) cu Bertha de Burgundia, fiică a regelui Conrad al Burgundiei cu Matilda de Franța.[4] cu care a avut următorii copii:
Note
|
