Mănăstirea a fost înființată în anul 982 în urma donației insulei de către dogeleTribuno Memmo ca răspuns la o cerere a FericituluiGiovanni Morosini, călugăr benedictin, care a dorit să înființeze acolo o mănăstire, devenind apoi primul ei stareț. Printre primii călugării ai comunității care s-a format acolo s-a aflat Sf. Gerard Sagredo (în maghiarăSzent Gellért) (980-1046), episcop și martir care a contribuit la adoptarea creștinismului în Ungaria. A fost ucis la Budapesta - pe dealul care îi poartă acum numele - în cadrul unei revolte păgâne împotriva regelui venețian care îi conducea atunci pe unguri.
Prestigiu
De-a lungul secolelor mănăstirea a devenit un centru teologic, cultural și artistic de primă importanță în Europa. Călugării aveau o autonomie considerabilă și legături strânse cu Florența și Padova și, astfel, mănăstirea a devenit, de asemenea, o locație favorită pentru demnitarii străini pe perioada șederii în oraș. În 1177 papa Alexandru al III-lea și Frederic Barbarossa s-au întâlnit aici. În 1223 un cutremur violent a distrus mănăstirea. În 1433 Cosimo de' Medici s-a refugiat aici atunci când a fost exilat din Florența.
Între 1560 și 1562 Andrea Palladio a construit un nou refectoriu pentru care Paolo Veronese a pictat masiva Nuntă din Cana care a fost expusă acolo. În 1566 a început construcția noii biserici proiectate de Palladio, care a proiectat mai târziu și claustrul. Între 1641 și 1680 Baldassarre Longhena a proiectat noua bibliotecă, scara principală, fațada mănăstirii, noviciatul, infirmeria și spațiile pentru oaspeți.
După căderea Republicii Venețiene în 1797, mănăstirea a fost deposedată de cele mai prețioase cărți și opere de artă. Napoleon a trimis Nunta din Cana la Paris și în prezent este expusă în Muzeul Luvru. În prezent, este posibilă admirarea unei copii în refectoriu care atârnă în locul pentru care a fost creat inițial tabloul.
Cu toate acestea, în 1806 mănăstirea a fost desființată și călugării alungați; multe dintre comorile rămase ale mănăstirii au fost vândute sau furate. Doar câțiva călugări au putut să rămână pentru a sluji în biserică, în timp ce mănăstirea a devenit un depozit de arme. Pentru mai mult de un secol ea a fost folosit ca garnizoană militară, suferind o degradare gravă.
^Andrea Palladio: atlante delle architetture[*][[Andrea Palladio: atlante delle architetture (monographic volume dedicated to Andrea Palladio published in 2000)|]], p. 234-239; 255Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^Donazione dell'Isola alla religion benedettina Cassinense[*][[Donazione dell'Isola alla religion benedettina Cassinense (document from 982 sanctioning the donation of the island of San Giorgio Maggiore to the order of Benedictine monks)|]]Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
