Isopescu, ofițer activ de jandarmi, a făcut parte din batalionul care a intrat în Chișinău după eliberarea orașului în iulie 1941. La 15 august 1941, batalionul a fost trimis la Balta pentru a stabili acolo un prim post de jandarmi. La sfârșitul lunii septembrie, Isopescu era la Golta, raportându-i guvernatorului Gheorghe Alexianu (criminal de război executat) că 1.000 evrei basarabeni și bucovineni, din primul convoi care a ajuns pe malul Bugului, „au fost uciși de germani la Pervomaisk (pe malul estic al râului) cu ajutorul ucrainenilor înarmați”.[3]
Numit prefect al județului Golta din Transnistria, Isopescu a organizat lagăre de concentrare pentru evrei și romi.
În legătură cu ocuparea Odesei în 1941, după o încercare nereușită a trupelor românești de deportare a evreilor din oraș înspre zona ucraineană administrată de germani, Isopescu, care era comandant regional, a ordonat omorârea prin înfometare a 14.000 de evrei care erau închiși în Lagărul de concentrare Acmecetca.[4]
Găsit vinovat a fost declarat „criminal de război” și condamnat la 22 mai 1945[2] la degradare și muncă silnică pe viață. A murit în timpul detenției - de cancer și abces al ficatului - la penitenciarul Aiud, în 1948.[1]
