Lídia Fülöp (n. , Balinț, Timiș, România – d. ) a fost o poetă și scriitoare care a activat preponderent în orașul Lugoj. În operele sale a abordat cu precădere teme precum experiențele personale și viața de zi cu zi.
Biografie
S-a născut la Balinț pe data de 22 mai 1925 din căsătoria lui József Varga și Krisztina Molnár.[4]
Provenea dintr-o familie de fermieri, dar dorința de învățare a împins-o spre o altă direcție.[5]
După ce a terminat studiile primare în satul natal își dă examenul de bacalaureat în anul 1969 după o serie de greutăți întâmpinate pe parcurs.[5]
Din căsătoria cu János Fülöp i s-au născut două fiice, Jolán și Mária. A rămas însă văduvă devreme. La început, a lucrat ca angajată a Fabricii de textile din Lugoj, iar mai târziu drept contabilă până la pensionare.[4][6]
În 1978 a vizitat Marocul la invitația fiicei sale, Mária, experiențe care i-au influențat decisiv și activitatea de prozatoare.[5]
A activat și ca presbiter în comunitatea reformată din Lugoj.[5]
Lídia Fülöp a murit pe 28 iulie 2017, la vârsta de 92 de ani, și a fost înmormântată pe 31 iulie în cimitirul din strada Lipovei din Viile Satu Mare.[5]
La ceremonia de înmormântare au participat Zoltán Gáll, pastorul reformat din Lugoj, și admiratori din orașul care a primit-o, veniți să-i aducă un ultim omagiu. În discursul său de rămas bun, József Kovács, un pastor reformat local, cinstindu-i cariera a conchis : „Congregația noastră a primit-o în sânul ei și acum îi mulțumește lui Dumnezeu pentru toate contribuțiile sale lumești”.[5]
Cariera literară
Lídia Fülöp este membru fondator al cercului literar creat în 1972[7], care inițial a purtat numele József Attila iar mai apoi Szombati-Szabó István și în care a activat în cele din urmă în calitate de președinte[7][8] cu o perseverență exemplară timp de mulți ani.
În cariera sa a publicat un total de aproximativ 30 de volume de poezii și memorii.[4]
A fondat[10] împreună cu Király Zoltán, Király Rozália și Pozsár Iosif ziarul local destinat comunității maghiare Lugosi Hírmondó și a făcut parte alături de aceștia și din colegiul de redacție al ziarului.[5]
Volume publicate
Az én ibolyáim/ Viorelele mele, versuri, București, Editura Litera, 1977;
Hosszú úton/ Drum lung, versuri, București, Editura Litera, 1979;
Az én utcám/ Strada mea, versuri, Lugoj, Editura Dacia Europa Nova, 1997;
Tenyérnyi napfény/ Un petec de soare, amintiri de călătorie, Lugoj, Editura Dacia Europa Nova, 1998;
Lugosi Krónika/ Cronica lugojeană, Timișoara, Editura Helicon, 1998;
Bega parti kavicsok/ Pietricele de pe malul Begăi, proză, Lugoj, Editura Dacia Europa Nova, 1999.