În anul 1864, domnitorul Alexandru Ioan Cuza dă prima lege de organizare administrativ-teritorială modernă a teritoriului României. Legea prevedea împărțire țării în 33 de județe, având ca subdiviziuni plășile și comunele (urbane și rurale). Județele și comunele erau investite cu personalitate juridică și cu organe deliberative și executive: consiliul județean și prefectul (acesta din urmă ca reprezentant al guvernului în teritoriu), respectiv consiliul comunal și primarul (în calitate de reprezentant al guvernului în teritoriu). Plășile erau simple subdiviziuni ale județelor, fără personalitate juridică, conduse de subprefecți, cu atribuții de supraveghere și control asupra autorităților comunale.[1]
Județul antebelic Botoșani este succesorul ținutului medieval moldovenesc Botoșani, apărut în secolul al XVIII-lea prin desprinderea unui teritoriu din ținutul Hârlău.[2]
Târgurile mai însemnate ale județului erau: Hârlău, Ștefănești, Bucecea, Burdujeni, Sulița și Frumușica.
În perioada interbelică, i s-a alipit și comuna Braniște din stânga Prutului, care însă a fost anexată de URSS în 1944. În timpul dictaturii carliste, județul a făcut parte din ținutul Prut. În 1950, a fost desființat de regimul comunist, iar teritoriul său a fost împărțit între raioanele Botoșani și Trușești ale regiunii Botoșani, și raionul Hârlău al regiunii Iași.
Întindere
Clădirea Prefecturii județului Botoșani din perioada interbelică. Clădirea-monument istoric, construită între anii 1906-1914 și situată pe Pietonalul Unirii nr. 15, găzduiește în prezent Muzeul Județean din Botoșani.Harta județului, cu dispunerea și denumirea plășilor, în anul 1938.
Județul se întindea pe valea Prutului, pe dealurile dintre Prut și Jijia, pe valea și dealurile Sitnei (Sicnei), pe valea Miletinului și a Bahluiului și pe dealurile dintre aceste râuri, pe valea Siretului și a Sucevei și pe dealurile ce mărginesc Siretul pe dreapta și pe stânga ce se prelungesc din Dealurile Bucovinei.
Pe la 1900, era împărțit în 6 plăși: Ștefănești cu 10 comune, 38 de sate și un târg, Jijia cu 6 comune și 35 de sate, Miletinul cu 5 comune, 32 de sate și un târg, Tîrgului cu 8 comune, 45 de sate și un oraș, Coșula cu 12 comune, 29 sate, un oraș și un târgușor și Siretul cu 11 comune, 42 de sate și 2 târguri.[3]
În anul 1930 teritoriul județului era împărțit în trei plăși:[4]
Conform datelor recensământului din 1930 populația județului era de 218.258 locuitori, dintre care 88,8% români, 9,0% evrei ș.a. Din punct de vedere confesional a fost înregistrată următoarea structură: 89,4% ortodocși, 9,2% mozaici, 0,7% romano-catolici ș.a.
Mediul urban
În anul 1930 populația urbană a județului era de 50.320 locuitori, dintre care 64,9% români, 31,3% evrei, 0,9% germani ș.a. Sub aspect confesional orășenimea era alcătuită din 64,5% ortodocși, 32,3% mozaici, 2,1% romano-catolici ș.a
Referințe
^Lege nr. 394 pentru comunele urbane și rurale, Monitorul oficial al României, 31 martie 1864
_-_Boto%C8%99ani.jpg)
