Provine dintr-o familie evreiască înstărită din Brașov, în care se vorbea maghiară și germană, bunicul său fiind un burghez de proveniență austro-ungară. Între anii 1940 și 1944, după intrarea în vigoare a legislației antisemite, Ion Ianoși a fost dat afară din școlile de stat din cauza originii sale evreiești. În această perioadă a urmat o școală evreiască de meserii, în urma căreia a primit calificarea de lăcătuș. Între anii 1944-1946 recuperează clasele pierdute, iar în 1947 susține examenul de bacalaureat.
Îmbrățișează doctrina comunistă, intrând în contact cu aceasta între anii 1945-1947, când a frecventat anumite grupări ale UTC-ului, iar mai apoi pe cele ale Tineretului Progresist. După intrarea în Partidul Comunist, se înscrie la cursurile Universității din Cluj, unde întâlnește mulți studenți cu convingeri asemănătoare. Între anii 1949-1953 este trimis la studii la Sankt Petersburg (Leningrad), în cadrul Universității Jdanov, unde a urmat cursurile Facultății de Filosofie, fiind declarat șef de promoție pe întreaga universitate. Datorită acestui fapt a primit acceptul de a se înscrie la doctorat, specialitatea estetică. La studii a cunoscut-o pe viitoarea lui soție, Jeanina-Maria Caffé (pseudonim literar: Janina Ianoși), care îi va fi alături timp de 66 de ani.
Se întoarce în România în 1955 și, datorită unui articol publicat în presa rusească și preluat de presa din România, i se permite să-și continue studiile. Se înscrie la doctorat, o formă de doctorat cu durata de studii de 3 ani, numită Aspirantură, stadiu pe care îl parcurge într-un singur an și la sfârșitul căruia prezintă o lucrare de estetică cu o temă despre imaginea artistică.
Gânditor de stânga, membru al Partidului Comunist Român și activist al Comitetului Central la cumpăna anilor '50-'60, a fost unul dintre puținii teoreticieni „luminați" ai stângii, care au jucat un rol important în modelarea câmpului intelectual românesc. În 1956 devine instructor al CC, la Sectorul de Artă la Secția de Știință și Cultură, iar în anii '70 și '80 începe o prodigioasă activitate de scriitor și profesor, ajutând ca referent de editură la apariția unui număr de lucrări considerate „dificile” în epocă (Jurnalul de la Păltiniș, Epistolar etc.).
După o perioadă în care folosise în activitatea didactică și publicistică pseudonimulJánosi și varianta românizată Ianoși, în anul 1958 își schimbă oficial numele în Ioan-Maximilian Jánosi.[9]
Ion Ianoși a reprezentat cu cinste cultura română prin organizarea în 1972 a Congresului mondial de estetică la București. A purtat corespondență și a păstrat legături de prietenie și colaborare, de-a lungul timpului, cu numeroși scriitori sau teoreticieni români de marcă, printre care Belu Zilber, Constantin Noica, Henri Wald, Alexandru Dragomir, Radu Cosașu, Gabriel Liiceanu sau Zigu Ornea. Este autor a numeroase lucrări de filosofie, estetică, istorie literară, monografie și memorialistică, în care sobrietatea speculației se împletește cu generozitatea tolerantă a interpretării. Studiind istoria ideilor și mentalităților, eseurile lui Ianoși pledează în general pentru nuanțare și analiză, împotrivindu-se maniheismelor în gândire care au avut, pentru istoria secolului XX în special, consecințe ideologice și practice devastatoare. Vreme de peste patru decenii, Ion Ianoși a fost profesor de filosofie și estetică la Facultatea de Filosofie a Universității din București. În anul 2001, a devenit membru de onoare al Academiei Române.
Anul 2008 a fost declarat de Grupul Ideea Europeană & EuroPress „Anul Ion Ianoși” – prilej cu care eruditul cărturar este sărbătorit printr-o serie de conferințe și dezbateri.
Academicianul Ion Ianoși a murit la vârsta de 88 ani, fiind incinerat la Crematoriul Vitan-Bârzești.
Operă
Romanul monumental și secolul XX, Editura pentru Literatură, București, 1963
Thomas Mann, Editura pentru Literatură Universală, București, 1965
Dostoievski – tragedia subteranei, Editura pentru Literatură Universală, București, 1968
Dialectica și estetica, Editura Științifică, București, 1971
Estetica filozofică și științele artei, Editura Științifică, București, 1972
Romanul unui oraș. Petersburg – Petrograd – Leningrad, Editura Univers, București, 1972
Alegerea lui Iona, Editura Cartea Românească, București, 1974
Lecții de estetică, Editura Universității din București, București, 1974
Schiță pentru o estetică posibilă, Editura Eminescu, București, 1975
Manual de estetică, Editura Universității din București, București, 1976
Poveste cu doi necunoscuți: Dostoievski și Tolstoi, Editura Cartea Românească, București, 1978
Umanism: viziune și întruchipare, Editura Eminescu, București, 1978
Secolul nostru cel de toate zilele, Editura Cartea Românească, București, 1980
Hegel și arta, Editura Meridiane, București, 1980
Estetică. Filosofie. Artă, în colaborare cu Vasile Morar, Editura Eminescu, București, 1981
Cariatide ale esteticii românești, în colaborare cu Gheorghe Stroia, Cezar Radu, Vasile Morar, Editura Universității din București, București, 1982
Nearta – artă, Editura Cartea Românească, București, vol. I, 1982; vol. II, 1985
Rațiune și credință, în colaborare cu Gh. Al. Cazan, Gh. Vlăduțescu, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983
Sublimul în estetică, Editura Meridiane, București, 1983
Sublimul în artă, Editura Meridiane, București, 1984
Esteticul. Interferențe valorice, în colaborare cu Gheorghe Stroia, Editura Cartea Românească, București, 1985
Sublimul în spiritualitatea românească, Editura Meridiane, București, 1987
Literatură și filosofie. Interacțiuni în cultura română, Editura Minerva, București, 1986
Materiale de studiu pentru cursul de teoria culturii, București, 1989
Opțiuni, Editura Cartea Românească, București, 1989
Romanul unei drame, Editura Univers, București, 1991
Izvoare biblice. Alegerea lui Iona, Editura Minerva, B.P.T., București, 1994
Idei inoportune, Editura Cartea Românească, București, 1995
O istorie a filosofiei românești – în relația ei cu literatura, Biblioteca Apostrof, Cluj, 1996
Dicționarul operelor filozofice românești: 111 lucrări fundamentale, Editura Humanitas, București, 1997
Constantin Noica – între construcție și expresie, Editura Științifică, București, 1998
Vârstele omului, Editura Trei, București, 1998
Dostoievski (cuprinde: Dostoievski – tragedia subteranei și Dostoievski și Tolstoi – poveste cu doi necunoscuți), Editura Teora, București, 2000
Thomas Mann – temă cu variațiuni, Editura Trei, București, 2002
Prejudecăți și judecăți, Editura Hasefer, București, 2002
Eu – și el. Însemnări subiective despre Ceaușescu, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003
Sankt Petersburg - Romanul și romanele unui oraș, Editura Institutului Cultural Român, București, 2004
Dostoievski și Tolstoi. Poveste cu doi necunoscuți, ediția a III-a, Editura Ideea Europeană, București, 2004
Dostoievski. Tragedia subteranei, ediția a III-a, Editura Ideea Europeană, București, 2004
Karl Marx în 1234 de fragmente alese și adnotate, Editura Ideea Europeană, București, 2004
Studii de filozofia artei, Editura Comunicare.ro, București, 2005
Eu - și el. Însemnări subiective despre Ceaușescu, Editura Ideea Europeană, București, 2006
Autori și opere. Culturi Occidentale, vol. I, Editura Ideea Europeană, București, 2007
Autori și opere. Cultura rusă, vol. II, Editura Ideea Europeană, București, 2009
