Ioan Fătu

Ioan Fătu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Buciumi, Bacău, România Modificați la Wikidata
Decedat (32 de ani) Modificați la Wikidata
Păuliș, Arad, România Modificați la Wikidata
CetățenieRomâniaRomânia
Ocupațieofițer Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
A luptat pentruArmata României
GradulCăpitan
Bătălii / RăzboaieLupta de la Păuliș
Decorații și distincții
DecorațiiOrdinul Mihai Viteazul  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ioan Fătu (n. 27 martie 1912, Buciumi, județul Bacău – d. 15 septembrie 1944, Păuliș, județul Arad) a fost un ofițer român cu gradul de căpitan, căzut la datorie în fruntea unei companii[1] a Școlii de subofițeri de infanterie în rezervă de la Radna (inclusă în „Detașamentul Păuliș”)[2] în Lupta de la Păuliș.[1]

Biografie

S-a născut în 27 martie 1912, în localitatea Buciumi (aflată azi în județul Bacău).[2] A urmat studii la Școala militară de ofițeri de infanterie, pe care le-a absolvit în 1 iulie 1935.[2] A fost avansat sublocotenent și numit comandant de pluton în Regimentul 16 dorobanți.[2] Și-a continuat pregătirea militară la Școala specială de aplicație din Sibiu (1936-1937), apoi, la 25 octombrie 1939, a fost avansat la gradul de locotenent.[2]

În 23 august 1944 avea gradul de căpitan și era comandant al Companiei 6 Pușcași a Școlii de subofițeri de infanterie în rezervă din Radna.[2] Întoarcerea armelor împotriva Germaniei Naziste l-a determinat să le spună elevilor militari în noaptea de 23 spre 24 august 1944: „cred că a sosit clipa ca aceste granițe mincinoase, impuse de un dictat odios, să dispară”.[2]

În ziua de 13 septembrie 1944, după ce trupele Ungariei horthyste au atacat dinspre vest teritoriul României și au ocupat Aradul,[2] compania a 6-a a căpitanului Fătu din cadrul Detașamentului Păuliș (comandat de colonelul Alexandru Petrescu) a fost instalat în dispozitivul de luptă din spatele unui șanț anticar aflat la vest de Păuliș, având misiunea de a opri pătrunderea inamicului în defileul Mureșului.[3] În fruntea Companiei a 6-a Pușcași,[4] formată din elevi subofițeri, căpitanul Fătu a respins în zilele următoare atacurile unităților din Divizia blindată „Budapesta”, provocându-le pierderi grele.[3] În ziua de 15 septembrie 1944 a apărat cu dârzenie podul peste șanțul antitanc, ucigând cinci militari maghiari în lupta corp la corp, printre care un căpitan și un sublocotenent.[3] A fost ucis în urma unui atac inamic la baionetă[5] sau lovit de o grenadă, după alte surse.[3][6] Compania sa a trecut în contraatac, iar trupele inamice au fost respinse.[3] În urma acestei lupte au rezultat 367 de morți și 13 tancuri distruse și au fost capturați 58 de prizonieri.[3]

Ca o recunoaștere a eroismului său, căpitanul Ioan Fătu a fost decorat post-mortem cu Ordinul „Mihai Viteazul” cl. a III-a cu spade.[3]

Colonelul și publicistul Petrică Tănăsescu a scris o carte intitulată Zborul ciocîrliei. Eroul căpitan Ioan Fătu, care a fost publicată în 1978 de Editura Militară din București.[7]

In memoriam

În memoria sa :

  • S-a ridicat o statuie în centrul comunei Păuliș
  • A fost numită o stradă în Arad.[necesită citare]

Note

  1. ^ a b Ocneriu, Dorin; Cinstire eroilor Detașamentului „Păuliș” Arhivat în , la Wayback Machine.; Revista Forțelor Terestre, Nr. 4/ 2013
  2. ^ a b c d e f g h Leonida Loghin (col. dr.), Aurel Lupășteanu (col.), Constantin Ucrain (col. dr.), Bărbați ai datoriei: 23 august 1944 - 12 mai 1945. Mic dicționar, Editura Militară, București, 1985, p. 139.
  3. ^ a b c d e f g Leonida Loghin (col. dr.), Aurel Lupășteanu (col.), Constantin Ucrain (col. dr.), Bărbați ai datoriei: 23 august 1944 - 12 mai 1945. Mic dicționar, Editura Militară, București, 1985, p. 140.
  4. ^ Susan, Dumitru; Cel mai greu examen: Păuliș - 1944; Ed. Dacia; Cluj-Napoca; 1989; p. 53
  5. ^ Andreiță, Ion; „Păuliș”; Memoria Oltului și a Romanaților Arhivat în , la Wayback Machine.; anul IV, nr. 4 (38), aprilie 2015; pp. 2-6
  6. ^ Neamțu, Gheorghe; Neamțu, Gelu; Fărcaș, Ananie; Fapte de arme în marșul spre Vest: România în al doilea război mondial : pe bază de documente inedite; Ed. Argonaut; Cluj-Napoca; 2003; p. 128
  7. ^ Dumitru Susan, Examen la Păuliș, Deva, 1995, Cap. XVII. „Căpitanul erou Ioan Fătu”, p. 189.

Bibliografie

  • Leonida Loghin (col. dr.), Aurel Lupășteanu (col.), Constantin Ucrain (col. dr.), Bărbați ai datoriei: 23 august 1944 - 12 mai 1945. Mic dicționar, Editura Militară, București, 1985, pp. 139–140.

Lectură suplimentară

  • Dumitru Susan, Cel mai greu examen: Păuliș - 1944, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989, Partea a treia. „Căpitanul erou Ioan Fătu”, p. 121 și urm.
  • Dumitru Susan, Examen la Păuliș, Deva, 1995, Cap. XVII. „Căpitanul erou Ioan Fătu”, pp. 189–206.
  • Petrică Tănăsescu (col.), Zborul ciocîrliei. Eroul căpitan Ioan Fătu, Editura Militară, București, 1978, pp. 86–87, 166-168.