Grupul de Luptă Avansat Consolidat al NATO din România
În emblema grupului de luptă se regăsesc figurate drapelele României (sus), Franței (la stânga), Țărilor de jos (la dreapta) și Belgiei (jos). În ce privește imaginea din centru, vezi aici informațiile despre emblema Misiuni Aigle.
România a solicitat încă din anul 2016(en)[traduceți] întărirea prezenței militare a NATO pe Flancul Estic în zona sudică, a României și a Mării Negre și a continuat să insiste pentru aceasta, ulterior. Inițial însă au fost create numai patru astfel de grupuri, în statele NATO care aveau frontieră comună cu Rusia și cu aliata acesteia, Belarus, state considerate ca fiind cele mai vulnerabile, din perspectiva acestei vecinătăți.[3]
Șase ani mai târziu, constituirea grupului de luptă din România a survenit drept efect[4] al acumulării de forțe ruse de dinaintea invaziei ruse din Ucraina.[2] Declanșarea confruntării din anul 2022 a fost un motiv, care, a validat adoptarea atitudinii de consolidare a posturii de descurajare și apărare pe termen mediu și lung de către NATO și a condus la înființarea unor astfel de grupuri și în Slovacia, Ungaria și Bulgaria.[4] În ansamblul său, crearea celor patru grupuri suplimentare a reprezentat în același timp și un răspuns al Statelor Unite ale Americii și al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, la cerințele Rusiei de revenire la situația strategică de dinainte de 1997.[5]
Constituirea grupului tactic a fost unul dintre obiectivele Misiunii (franceze) AIGLE Roumanie.[6] Oficial grupul a luat ființă în România[7] la 1 mai 2022,[6] prin transformarea elementelor multinaționale aliate din cadrul Forței de Răspuns a NATO, dislocate în acel moment, în România,[4] iar la 19 decembrie 2022 a obținut și avizarea, din partea Parlamentului Român.[7] Spre finalul anului 2022 grupul se afla în proces de dezvoltare,[8] fiind și în curs de integrare în structura de comandă a NATO.[1]
Caractere generale
Un grup de luptă avansat consolidat (în englezăBattle Group Forward Presence, acronim„BGFP”) al NATO este furnizat de o națiune-cadru[1] dintre marile puteri ale Alianței[2] (și care-l și conduce),[5] precum și de alte națiuni contributoare, pe o bază voluntară durabilă și de rotație. Aceste grupuri de luptă sunt permanente și operează în cooperare cu forțele naționale de apărare ale țărilor gazdă.[1] Națiunile cadru care conduc grupurile de luptă contribuie în cea mai mare măsură atât cu efective, cât și în ce privește dotările tehnice.[2]
Dimensiunea și compoziția grupurilor de luptă variază de la un nivel de batalion până la un nivel de brigadă, în funcție de factori geografici și amenințări specifice.[1] Ele sunt forțe de reacție rapidă, puternic dotate din punct de vedere tehnic.[2] În prezent efectivul unui astfel de grup este, în general între 1.000 și 1.500 de militari. Structura trupelor este integrată, chiar dacă militarii unui grup provin din mai multe țări.[2]
Națiunea cadru pentru grupul de luptă din România este Franța,[1] care asigură și efectivul principal.[10] Forțele principale ale grupului de luptă se află la Centrul Național de Instruire Întrunită de la Cincu,[4] unde în luna noiembrie 2022 a fost inaugurată o nouă bază militară, a cărei construcție este prevăzută să se încheie în 2023.[10] Militarii existenți se rotează la fiecare 6 luni.[5]
Dimensiunea grupului este acea a unui batalion[11] (la nivelul lunii iunie 2022 având aproximativ 1148 militari),[12] dar include elemente care să-i permită să se extindă la nivel de brigadă[8] (pentru a atinge un efectiv de aproximativ 5.000 de militari).[13] Eventuala sa extensie va depinde de nivelul de amenințare militară existentă, decizia în acest sens fiind de competența autorităților militare.[14]
40 de vehicule ușoare de recunoaștere (din care 15 transportabile aerian) și 10 camioane de transport
Tanc Leclerc
Depanator de tancuri Leclerc
Mașină de luptă a infanteriei VCBI
Transportor blindat de trupe VAB
Vehicul blindata ușor VBL
Vehicul mic protejat PVP
Lansator de rachete MLRS M270
Mortier greu tractat de 120 mm model F1
Mercedes Benz G280 CDI
Autocamion Scania WLS
Rol
Rolul său este defensiv și de descurajare. Forțele sale sunt destinate efectuării unor aplicații comune cu forțele române și cu celelalte forțe ale NATO, operaționalizării unor strategii de apărare, precum și altor activități care țin de spectrul defensiv. De asemenea, aceste forțe sunt destinate și instruirii militare comune,[3] iar prezența sporită a forțelor aliate din NATO, în România, a augmentat considerabil programul național de instruire a forțelor militatre ale țării gazdă.[19]
Deși puterea sa de luptă este mică, asemeni celorlate grupuri de luptă de pe Flancul Estic, cel din România are în mod similar o valoare importantă din punct de vedere simbolic, în sensul existenței unei desfășurări multinaționale, care, reflectă solidaritatea între statele NATO.[13] Prezența acestor grupuri indică de asemenea, în mod clar că, un eventual atac asupra unui stat aliat va fi considerat un atac asupra întregii Alianțe.[2]
În același timp, prezența grupului din România reprezintă o măsură de pregătire în ce privește apariția de baze permanente a NATO, în România. Deocamdată caracterul său este rotațional, aceasta semnificând că, deocamdată caracterul confruntării existente între NATO (care a adoptat o atitudine considerată defensivă) și Rusia nu este considerat permanent.[3]
Cu toate acestea, în mod practic în contextul escaladării tensiunilor între Alianța și Rusia, grupurile de luptă ale NATO(en)[traduceți] au ajuns să aibă o prezență permanentă pe teritoriul statelor aflate în cauză.[2]