George Popa a urmat școala primară în localitatea natală, studiile secundare la Seminarul „Sf. Gheorghe” din Roman (1934-1942) și studiile medicale la Facultatea de Medicină din Iași între 1943-1949. După absolvire se specializează în medicină internă și hematologie și devine profesor universitar, șeful Clinicii a III-a Medicală a Spitalului „Sf. Spiridon” din Iași. Între 1978 și 1990 a fost visiting professor la Clinica de Hemato-Oncologie a Facultății de Medicină din Freiburg.
Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici (1967) și al Uniunii Scriitorilor (1970). A obținut mai multe premii literare, printre care, în 2003, Premiul de Excelență al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iași, pentru opera omnia și premiul „Mihai Eminescu” (2011).[1]
George Popa este Doctor honoris causa al Universității de Arte „George Enescu” din Iași[5] și cetățean de onoare al orașului Panciu.[6]
Opera
Laudă formei, București, 1969;
Semnificațiile spațiului în pictură, București, 1973;
Auguste Rodin, București, 1976;
Constelația Hyperion, Iași, 1978;
Spațiul poetic eminescian, Iași, 1982;
Orfeu și Euridice, Iași, 1986;
Prezentul etern eminescian, Iași, 1989;
Istoria culturii și a civilizațiilor. Un compendiu al spiritualității universale, Iași, 1997;
Însemnările unui oaspete al luminii, Iași, 1998;
Inițieri, Iași, 1999;
Imposibila aventuri, Iași, 2001;
Aporii ale tragicului, Iași, 2001;
Înălțarea mai sus de sine, Iași, 2002;
Catrenele din Valea Vinului, Iași, 2002;
Metafora și cei trei oaspeți ai poemului, Iași, 2002;
Spiritul hyperionic sau Sublimul eminescian, Iași, 2003;
Meditații orfice, Iași, 2003.
Traduceri
Omar Khayyam, Rubaiyate, București, 1969,
Rabindranath Tagore, Antologie lirică, București, 1987,
Rabindranath Tagore, Jertfa lirică, Iași, 2000,
Rabindranath Tagore, Lebăda, Iași, 2001,
Rabindranath Tagore, Figurina. Coșul cu fructe, Iași, 2003,
Hafiz, Divanul, Iași, 1997,
A.K. Coomaraswamy, Hinduism și budism, Iași, 1997,
Rainer Maria Rilke, Elegiile duineze. Sonete către Orfeu, Iași, 2000.
