Membru al PCR încă din perioada de ilegalitate a acestuia, a fost implicat, în 1948, în procesul grupului Lucrețiu Pătrășcanu și condamnat mai întâi la moarte, apoi la temniță grea, pentru ca în 1954, după revizuirea procesului, să fie declarat nevinovat și eliberat[1].
Înainte de 1944 a activat în redacția revistei „Manifest” și a ziarului România Liberă.[2] După 1954 s-a făcut remarcat ca redactor-șef al revistei Contemporanul (1955–1971), redactor-șef al revistei Lumea (1963–1966),[1][2], ca director al revistei România literară (1971–1988), dar și ca șef al Catedrei de istoria literaturii române (1958–1968).[1]
Distincții
A fost distins cu Ordinul 23 August clasa a II-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.[3]
^ abAcademia RPR, Dicționar enciclopedic român, vol II (D–J), București: Ed. Politică, 1964, p. 882
^Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, art. 6.
.JPG)
