Fiind născut într-o familie cu mulți copii, greutățile materiale l-au determinat să urmeze o școală de ofițeri. Până în anul 1975 a fost ofițer activ în trupele de grăniceri. Neadaptat vieții cazone, din cauza firii sale de artist, la vârsta de 41 de ani trece în rezervă, la cerere, cu gradul de maior.[2][3]
Începând din 1976, a urmat timp de 3 ani cursurile se sculptură ale Școlii Populare de Artă din Iași, la clasa profesoarei Lucreția Filioreanu Dumitrascu, unde s-a remarcat ca un deosebit de talentat sculptor. După pensionarea doamnei Filioreanu Dumitrascu, conducerea școlii a decis să-l angajeze pentru a suplini orele de specialitate, ca instructor.[2] A fost instructor la clasa de sculptură la Școala Populară de Artă până în 1992 când, din cauza colegilor care erau mai mult interesați de bârfe decât de artă, s-a retras și și-a deschis un mic atelier.[4]
Din anul 2008 s-a mutat de la Iași la București, participând la Saloanele organizate de Asociația Artiștilor Plastici din București precum și la Expoziția Ligii Navale – Cercul Militar București, august 2009.[3]
Lucrările și activitatea lui Gavril Nichitean sale au fost subiectul unui film de scurt-metraj, “Povestea unui om”, realizat și difuzat de TVR.