PROFILPELAJAR.COM

Nu confundați cu gara Leordina.

Informații generale
Leordina hc
Adresă	Sat Leordina, Comuna Leordina, Maramureș
Coordonate	47°45′55″N 24°17′7″E ({{PAGENAME}}) / 47.76528°N 24.28528°E
Linii	Linia 409 (Magistrala CFR 400)
Gări adiacente	gara Leordina gara Bocicoel
Structură	la nivel
Peroane	1
Linii	1
Istoric
Alte informații
Proprietar	Compania Națională de Căi Ferate CFR SA
Administrator	Compania Națională de Căi Ferate CFR SA
Locația

Modifică date / text

Secțiunea de cale ferată pentru
Gara Leordina hc

Legendă

km

Înclinație maximă:

6 ‰ ↓

↑spre Iasinia

21,7

Rahiv (P.T.F. Feroviar)

12,8

Kostîlivka

5,2

Dilove

1,1

(Granița România–Ucraina)

93,4

0,0

Valea Vișeului (P.T.F. Feroviar)

←spre Sighetu Marmației

92,6

D.J.185

92,2

D.J.185

90,9

D.J.185

Tunel

86,7

D.J.185

84,9

Vișeu Bistra

84,8

D.J.185

84,1

Râul Vișeu

83,9

D.J.185

81,1

D.N.18

79,6

Petrova

74,7

D.N.18

73,2

Leordina

71,2

Râul Vișeu

69,4

Leordina hc

69,3

D.N.18

66,7

D.N.18

63,5

Bocicoel

63,4

D.J.188

62,6

Râul Valea Morii

61,8

Râul Vișeu

60,4

Vișeu de Jos

→spre Borșa

↓spre Salva

Înclinație maximă:

9,2 ‰ ↑

Stațiile de cale ferată din Leordina: 0000000000000000 Leordina hc și Leordina

Gara Leordina hc^{[notă 1]} este o stație de cale ferată care deservește Leordina, județul Maramureș, România. Situată pe Linia 409, linie secundară a Magistralei CFR 400, este una din cele două gări din comuna Leordina, cealaltă fiind Gara Leordina.

Istoric

Comuna Leordina a fost legată la rețeaua de cale ferată în 1913, odată cu inaugurarea liniei de cale ferată Visóvölgy (Valea Vișeului) – Alsóvisó (Vișeu de Jos) – Borsa (Borșa). Pornind din localitatea Valea Vișeului (în maghiară "Visóvölgy"), din linia Máramarossziget (Sighetu Marmației) – Barnabás (Kostîlivka/Berlebaș) – Kőrösmező (Iasinia/Frasin) – Stanislau (Ivano-Frankivsk) pusă în funcțiune în 1895, a fost construită o cale ferată cu ecartamentul normal (1 435 mm) de-a lungul râului Vișeu prin Vișeu de Jos (în maghiară "Alsóvisó", în germană "Unterwischau") și Vișeu de Sus (în maghiară "Felsővisó", în germană "Oberwischau") către Borșa (în maghiară "Borsa", în germană "Borscha").^[2] La sfârșitul Primului Război Mondial, partea de sud a comitatului Maramureș a devenit parte componentă a României, în timp ce partea de nord a ajuns pe teritoriul Cehoslovaciei. Frontiera a fost astfel trasată, încât traseul liniei Valea Vișeului–Borșa s-a aflat în întregime pe teritoriul României. Ca urmare a stabilirii acestor noi granițe, linia ferată Debrecen – Satu Mare – Korolevo (Craihaza) – Sighetu Marmației a fost împărțită în patru părți: porțiunea de vest de la Debrecen până la Nyírábrány a rămas Ungariei, porțiunea de la Carei la Halmeu a trecut pe teritoriul României, tronsonul de la Diakovo (astăzi Nevetlenfolu) până după Teresva pe teritoriul cehoslovac și cel de după Teresva de la Câmpulung la Tisa la Sighetu Marmației din nou pe teritoriul României.^[3] De asemenea, linia ferată Sighetu Marmației – Ivano-Frankivsk a fost împărțită în trei părți: porțiunea de sud de la Sighetu Marmației până după Valea Vișeului a rămas României, porțiunea mediană de la Dilove la Frasin a trecut pe teritoriul cehoslovac și cea de nord de după Frasin la Ivano-Frankivsk pe teritoriul Poloniei. Astfel calea ferată din Județul Maramureș a fost ruptă de restul rețelei feroviare a României. În 1928 s-a încheiat un acord între Polonia, Cehoslovacia și România cu privire la modul de folosire a acestei linii, astfel legătura feroviară dintre Maramureș și restul țării se facea prin teritoriul cehoslovac.^[4]^[5] În perioada interbelică, guvernul României a intenționat construirea unei căi ferate care să lege nordul Transilvaniei de Maramureș, dar acest lucru nu a putut fi dus până la capăt. În 1940 a fost pusă în funcțiune o cale ferată cu ecartament îngust care pleca de la Telciu și se conecta cu căile ferate din Maramureș în apropiere de Moisei.^[6] Ca urmare a celor două dictate de la Viena din martie 1939 și august 1940 liniile ferate Sighetu Marmației – Ivano-Frankivsk, cu excepția porțiunii de nord care a trecut la Uniunea Sovietică iar după 1941 sub controlul autorităților militare germane de ocupație prin Direcția Căilor Ferate de Est Lemberg (în germană "Ostbahndirektion Lemberg"), subordonată Direcției Generale a Căilor Ferate de Est (în germană "Generaldirektion der Ostbahn" Gedob), Debrecen – Sighetu Marmației și Valea Vișeului – Borșa au trecut sub control maghiar pentru o perioadă de câțiva ani.^[6] După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, granițele din anul 1938 au fost restaurate parțial, însă Ucraina Carpatică nu a mai fost retrocedată Cehoslovaciei, ci a fost inclusă în Uniunea Sovietică. Căile Ferate Sovietice (în rusă "Советские железные дороги" Sovetskie Jeleznîe Doroghi SJD) au schimbat ecartamentul liniilor, porțiunea de cale ferată preluată fiind trecută de la ecartamentul standard (1 435 mm) la ecartamentul larg (1 520 mm). România a primit înapoi partea de sud a Maramureșului (Județul Maramureș interbelic), cu porțiunea de sud a liniei.^[6] Deoarece tronsonul de la vest de Sighetu Marmației al căii ferate Debrecen – Sighetu Marmației, în apropierea localității Câmpulung la Tisa, a trecut iarăși pe teritoriul unui stat străin, de această dată cel sovietic, s-a rupt legătura de la Borșa și Valea Vișeului prin Sighetu Marmației către Câmpulung la Tisa cu rețeaua feroviară a României. Din 1947 legătura Maramureșului cu restul țării pe calea feroviară a fost refăcută odată cu reluarea tranzitului prin teritoriul, de acum, sovietic.^[6] În 1949 a fost pusă în funcțiune linia Salva – Dealul Ștefăniței – Vișeu de Jos, care a conectat linia de cale ferată Valea Vișeului – Vișeu de Jos – Borșa deschisă în 1913 cu linia de cale ferată Beclean – Salva – Rodna Veche pusă în funcțiune în anul 1890, România a stabilit astfel o legătură a căilor ferate din Maramureș cu restul rețelei sale feroviare, fără a mai fi necesar tranzitarea teritoriului altei țări.^[7]^[8] Tronsonul între Valea Vișeului – Sighetu Marmației – Câmpulung la Tisa a fost echipat cu patru șine, pentru a putea fi folosit atât de trenurile care circulă pe șine cu ecartament normal, cât și de cele care circulă pe șine cu ecartament larg și este considerat linie de peaj.^[9]^[10]^{[notă 2]} După destrămarea Uniunii Sovietice în 1991, partea de nord a traseului a fost preluată de Căile Ferate Ucrainene (în ucraineană "Укрзалізниця" Ukrzaliznîția UZ) de la fosta companie feroviară sovietică SJD.^[6] Ambele puncte de trecere a frontierei, Valea Vișeului și Câmpulung la Tisa, sunt echipate numai cu șine cu ecartament larg.^[12]

Gara

Gara Leordina hc (Leordina haltă comercială) este situată în satul Leordina din comuna cu același nume, la 4,2 km de centrul comunei.

Stația Leordina hc este amplasată pe Linia 409 Salva – Vișeu de Jos – Sighetu Marmației, la kilometrul 69+428 față de stația Salva, respectiv la kilometrul 48+880 față de stația Sighetu Marmației. Stația este dotată cu instalație de centralizare electromecanică CEM.^[13]

Calea ferată asigură legătura comunei Leordina pe linii adiacente Magistralei 400 spre Beclean pe Someș și Dej pentru transportul feroviar de călători și marfă. Prin gara Leordina hc trec zilnic trenuri Regio (R) ale operatorului CFR Călători.^[14]^[15]^[16]

Distanțe față de alte gări din România și Europa

Distanțe față de alte gări din România

Leordina hc și Arad (via Cluj-Napoca și Teiuș) - 508 km
Leordina hc și Baia Mare (via Dej Călători și Beclean pe Someș) - 250 km
Leordina hc și Beclean pe Someș - 92 km
Leordina hc și București Nord (via Cluj-Napoca) - 589 km
Leordina hc și București Nord (via Deda) - 558 km
Leordina hc și Cluj-Napoca - 175 km
Leordina hc și Dej Călători - 130 km
Leordina hc și Episcopia Bihor (via Cluj-Napoca) - 334 km
Leordina hc și Jibou (via Dej Călători) - 192 km
Leordina hc și Oradea (via Cluj-Napoca) - 328 km
Leordina hc și Satu Mare (via Baia Mare) - 310 km
Leordina hc și Suceava (via Salva) - 307 km

Distanțe față de alte gări din Europa

Leordina hc și Železničná stanica Bratislava-Petržalka (via Arad, Keleti Budapesta și Hauptbahnhof Viena) - 1088 km
Leordina hc și Keleti Budapesta (via Arad) - 761 km
Leordina hc și Keleti Budapesta (via Oradea) - 584 km
Leordina hc și Keleti Budapesta (via Valea lui Mihai) - 638 km
Leordina hc și Chișinău (via Suceava și Iași) - 553 km
Leordina hc și Kiev Pasajirski (via Suceava) - 1087 km
Leordina hc și Kiev Pasajirski (via Teresva, Korolevo, Mukacevo, Batovo, Strîi, Liov, Rivne și Sarnî) - 1033 km
Leordina hc și Kiev Pasajirski (via Valea Vișeului, Rahiv, Ivano-Frankivsk, Liov, Rivne și Sarnî) - 925 km
Leordina hc și Praha hlavní nádraží (via Arad, Keleti Budapesta, Hauptbahnhof Viena și Brno hlavní nádraží) - 1434 km
Leordina hc și Hauptbahnhof Viena (via Arad) - 1023 km
Leordina hc și Hauptbahnhof Viena (via Oradea) - 838 km
Leordina hc și Hauptbahnhof Viena (via Valea lui Mihai) - 892 km

Note

^ hc (haltă comercială) - punct de oprire în linia curentă deschis numai pentru traficul de călători și care de regulă nu are personal;^[1]
^ Linie de peaj - linie care unește două stații ale unei administrații de cale ferată, trecând pe teritoriul unei administrații de cale ferată vecine; Peaj - drept de a folosi o cale ferată străină pentru transport cu vehicule proprii;^[11]

Bibliografie

Ignaz Konta; Hugo Koestler; Peter Friedrich Kupka; Friedrich Robert Engel; Hermann Strach (1898). Geschichte der Eisenbahnen der Österreichisch-Ungarischen Monarchie (în germană). 1 Partea a 2-a. Viena: Karl Prochaska. OCLC 6600172. OL 24333076M.
Ioan Gheorghe Petrescu (1965). Rețeaua căilor ferate române : Geografie feroviară. București: Editura Transporturilor și Telecomunicațiilor. OCLC 935366101.
Laura Temian; Lazăr Temian; Valentin Băințan; Zamfir Dragomir; Laviniu Ardelean (2016). File de cronică : ținuturile Chioar, Codru, Lăpuș, Maramureș. Volumul I (din paleolitic până în 1918). Baia Mare: Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare. ISBN 978-973-1748-73-3.
Horváth, Ferenc; Kubinszky, Mihály (2003). „Vasúttársaságok építkezései a Bánságban” [Construcția de căi ferate în Banat] (PDF). Műszaki Szemle (în maghiară). Cluj-Napoca: Erdélyi Magyar Műszaki Tudományos Társaság / Societatea Maghiară Tehnico-Științifică din Transilvania (24). ISSN 1454-0746. Arhivat din original (PDF) la 22 octombrie 2023.
Turnock, David (2004). „Railway network development in inter-war Romania: Economic and strategic motives” [Dezvoltarea rețelei de căi ferate în România interbelică: Rațiuni economice și strategice] (PDF). Geographica Pannonica (în engleză). Novi Sad: University of Novi Sad, Department of Geography, Tourism and Hotel Management in Serbia (8). doi:10.5937/GeoPan0408016T. ISSN 0354-8724. Arhivat din original (PDF) la 22 octombrie 2023.

Referințe

^ „Documentul de Referință al Rețelei CFR 2023 Anexa 1 Definitii” (PDF). cfr.ro. Pagina oficială a Companiei Naționale de Căi Ferate CFR SA. 30 august 2023. Arhivat din original (PDF) la 11 noiembrie 2023. Accesat în 6 ianuarie 2024.
^ Ignaz Konta; Hugo Koestler; Peter Friedrich Kupka; Friedrich Robert Engel; Hermann Strach (1898). Geschichte der Eisenbahnen der Österreichisch-Ungarischen Monarchie (în germană). 1 Partea a 2-a. Viena: Karl Prochaska. p. 403. OCLC 6600172. OL 24333076M. Accesat în 6 ianuarie 2024.
^ Horváth, Ferenc; Kubinszky, Mihály (2003). „Vasúttársaságok építkezései a Bánságban” [Construcția de căi ferate în Banat] (PDF). Műszaki Szemle (în maghiară). Cluj-Napoca: Erdélyi Magyar Műszaki Tudományos Társaság / Societatea Maghiară Tehnico-Științifică din Transilvania (24): 7–11. ISSN 1454-0746. Arhivat din original (PDF) la 22 octombrie 2023. Accesat în 6 ianuarie 2024.
^ Panni Pongracz (22 august 2023). „Cum se călătorea de la Cluj la Sighet în anul 1935”. maramedia.ro. MaraMedia. Arhivat din original la 24 octombrie 2023. Accesat în 6 ianuarie 2024.
^ Turnock, David (2004). „Railway network development in inter-war Romania: Economic and strategic motives” [Dezvoltarea rețelei de căi ferate în România interbelică: Rațiuni economice și strategice] (PDF). Geographica Pannonica (în engleză). Novi Sad: University of Novi Sad, Department of Geography, Tourism and Hotel Management in Serbia (8): 16–24. doi:10.5937/GeoPan0408016T. ISSN 0354-8724. Arhivat din original (PDF) la 22 octombrie 2023. Accesat în 6 ianuarie 2024.
^ ^a ^b ^c ^d ^e Turnock 2004, p. 16-24.
^ Ioan Gheorghe Petrescu (1965). Rețeaua căilor ferate române : Geografie feroviară. București: Editura Transporturilor și Telecomunicațiilor. p. 132. OCLC 935366101. |access-date= necesită |url= (ajutor)
^ Laura Temian; Lazăr Temian; Valentin Băințan; Zamfir Dragomir; Laviniu Ardelean (2016). File de cronică : ținuturile Chioar, Codru, Lăpuș, Maramureș. Volumul I (din paleolitic până în 1918). Baia Mare: Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare. p. 534. ISBN 978-973-1748-73-3. |access-date= necesită |url= (ajutor)
^ „Constructii si reconstructii de linii”. railnet.ro. Forumul RAILNET. 7 decembrie 2016. Arhivat din original la 2 noiembrie 2023. Accesat în 6 ianuarie 2024.
^ Petrescu 1965, p. 225.
^ „Peaj”. dexonline.ro. dexonline. Arhivat din original la 30 noiembrie 2023. Accesat în 6 ianuarie 2024.
^ „Documentul de Referință al Rețelei CFR 2023 Anexa 6 Statii frontiera si principalele lor caracteristici” (PDF). cfr.ro. Pagina oficială a Companiei Naționale de Căi Ferate CFR SA. 27 octombrie 2022. Arhivat din original (PDF) la 22 octombrie 2023. Accesat în 6 ianuarie 2024.
^ „Documentul de Referință al Rețelei CFR 2023 Anexa 2c Harta sisteme de circulatie CFR” (PDF). cfr.ro. Pagina oficială a Companiei Naționale de Căi Ferate CFR SA. 27 octombrie 2022. Arhivat din original (PDF) la 24 octombrie 2023. Accesat în 6 ianuarie 2024.
^ „Plecări/sosiri stație Leordina hc în 22.11.2023”. mersultrenurilor.infofer.ro. Informatică Feroviară. 12 noiembrie 2023. Arhivat din original la 19 noiembrie 2023. Accesat în 6 ianuarie 2024.
^ „Plecări/sosiri stație Leordina hc în 25.11.2023”. mersultrenurilor.infofer.ro. Informatică Feroviară. 12 noiembrie 2023. Arhivat din original la 22 noiembrie 2023. Accesat în 6 ianuarie 2024.
^ „Plecări/sosiri stație Leordina hc în 26.11.2023”. mersultrenurilor.infofer.ro. Informatică Feroviară. 12 noiembrie 2023. Arhivat din original la 24 noiembrie 2023. Accesat în 6 ianuarie 2024.