PROFILPELAJAR.COM

Date personale
Frédéric Mistral

Nume la naștere	Joseph Étienne Frédéric Mistral
Poreclă	Homer of Provence
Născut	8 septembrie 1830 Maillane, Bouches-du-Rhône
Decedat	25 martie 1914 (83 de ani) Maillane, Franța
Înmormântat	cimetière de Maillane[*]
Părinți	François Mistral[] Adélaïde Mistral[][[Adélaïde Mistral \|]]
Căsătorit cu	Marie Mistral[*]^[1]
Copii	Marius Ferréol[*][[Marius Ferréol \|]]
Cetățenie	Franța^[8]
Ocupație	poet
Limbi vorbite	limba franceză^[9]^[2] limba occitană^[3]
Studii	Universitatea Aix-Marseille (1896-1971)[*]
Activitatea literară
Limbi	limba occitană^[1]^[2] limba franceză^[3]
Specie literară	poezie
Opere semnificative	Mirèio[][[Mirèio \|]]* Lou tresor dóu felibrige ou dictionnaire provençal-français[]* Lis Isclo d'Or[][[Lis Isclo d'Or \|]]* Lou Pouèmo dóu Rose[][[Lou Pouèmo dóu Rose \|]]* Calendau[][[Calendau \|]]*
Note
Premii	Premiul Nobel pentru literatură^[4]^[2]^[5] Comandor al Legiunii de Onoare[]^[6] Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[]^[7] Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[]^[7] prix Vitet[] prix Alfred-Née[*][[prix Alfred-Née \|]]
Premiul Nobel pentru Literatură, 1904
Semnătură

Modifică date / text

Frédéric Mistral (n. 8 septembrie 1830, Maillane^⁠(d), Provence-Alpes-Côte d'Azur, Franța – d. 25 martie 1914, Maillane^⁠(d), Provence-Alpes-Côte d'Azur, Franța) poet francez de limbă provensală, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1904.

A fost întemeietor al mișcării felibrilor, care viza independența culturală a Provenței, reînvierea și promovarea limbii, literaturii și tradițiilor provensale, după modelul unui clasicism meridional.

Motivația Juriului Nobel

"ca o recunoaștere a originalității lui pline de prospețime și a inspirației adevărate a creației lui poetice, care reflectă fidel priveliștile țării sale și sufletul autentic al poporului său, și, de asemenea, ca o recunoaștere a activității lui semnificative ca filolog provensal"^[10].

Date biografice

Joseph - Étienne Frédéric Mistral s-a născut la 8 septembrie 1830, în satul Maillane din departamentul Bouches-du-Rhone din sudul Franței. Tatăl său este proprietar al Mas-ului du Juge, unde poetul va locui până la moartea acestuia (1885). Face studii la școala rurală de la Saint-Michel-de-Frigolet, apoi la Pensionatul Dupuy și la Colegiul Regal din Avignon. Prima sa încercare poetică (încurajată de Joseph Roumanille, "repetitor" la Colegiul din Avignon și unul dintre cei mai apropiați colaboratori și prieteni ai scriitorului) este traducerea unui psalm (1846). După ce își trece bacalaureatul la Nîmes (1847), compune într-o primă formă poemul în patru cânturi Li Meissoun (Secerișul), imitație a Georgicelor lui Virgiliu (1848). În același an este trimis la Aix-en-Provence spre a-și lua licența în drept și publică singura poezie pe care a scris-o în limba franceză, o Odă închinată Republicii. Saint René Taillandier alcătuiește și publică o antologie a poeziei occitane. Li Prouvencalo (Provensalii) care se deschide și se închide cu două poeme de Mistral (1851). În 1854, Mistral, împreună cu alți scriitori de limbă provensală (felibri), înființează societatea literară Le Félibrige.

Opera

Li Meissoun (Secerișul), scris în 1848, publicat în 1927
Mirèio, 1859
Calendau, 1867
Lis Isclo d'Or (Insulele de Aur), 1875
Lou Tresor dóu Felibrige (Tezaurul Felibrilor),1878 - 1886
Nerto, 1886
La Rèino Jano (Regina Jano), 1890
Lou Pouèmo dóu Rose (Poemul Ronului), 1897
Memori e Raconte (Memorii și povestiri), 1906
Discours e Dicho (Discursuri și povestiri), 1906
La Genèsi (Geneza), 1910
Lis Oulivado(Câmpurile cu măslini), 1912
Proso d'Armana (Proza de Almanah), 1926
Nouvello Proso d'Armana (O nouă proză de Almanah), 1927
Darriero Proso d'Armana (Ultima proză de Almanah), 1930
Escourregudo per l'Itali (Excursie în Italia), 1930
Mi Rapugo (Spice adunate, inedit)

Traduceri

Mirèio, poem provensal, traducere Nicolae Teica, București, Minerva, 1979;
Calendau, traducere Nicolae Teica, București, Minerva, 1983.
"Poemul Ronului. Regina Jano", traducere Nicolae Teica, București, Minerva, 1988

Decesul

Pe data de 25 martie 1914 Frédéric Mistral se stinge din viață. Conform cărții “Al șaselea simț al animalelor” de Philippe de Wailly, câinele lui Frédéric Mistral i-a rămas fidel și după decesul acestuia prin faptul că a rămas pe mormântul stăpânului și a refuzat să se mai hrănească.