Sonoritatea versului acestei poezii este eminesciană:
„În vale văd căscioara cu streașină de brad; Aud, tîrziu prin noapte, pîraiele ce cad Cu vuiet de pe dealuri; și-ntinsele păduri În cor își cîntă doina, cu zeci de mii de guri. Acum un trăsnet frînge cu hohot repetat Un brad din fața casei.”
Pretextul exterior are o prezență deosebită, dar acesta nu copleșește complet reacția individuală, tresărirea unui suflet de copil care contemplează spectacolul dezlănțuit și grandios al forțelor naturii.
Note
G. Coșbuc - Fire de tort (Poezii, I). Ed. Minerva, BPT nr. 15, 1988. Prefață de Mircea Tomuș. Pag. XIX.