Pașa Hassan este o baladă cultă scrisă de George Coșbuc. Este o baladă care evocă episodul luptei de la Călugăreni dintre oștirea română și cea otomană, pe parcursul a 12 strofe, acestea având versuri inegale ca întindere.
Balada surprinde în principal momentul de apogeu al luptei și anume confruntarea directă dintre Mihai Viteazul și căpetenia otomană Pașa Hassan.
Mesajul operei
Autorul reînvie personalitatea istorică și legendară a lui Mihai Viteazul, evocând momente de măreție națională. Antiteza dintre cele două personaje individuale (Mihai Vodă Viteazul și Pașa Hassan) se naște și din felul în care ele se implică în luptă: curajul și măreția lui Mihai Viteazul, în contrast cu lașitatea lui Hassan, care nu îndrăznea să se apropie de câmpul de luptă, poruncind prin Mihnea, un mesager.
Planul de idei
Acțiunea este structurată pe momentele subiectului (expozițiunea, intriga, desfășurarea acțiunii, punctul culminant, deznodământul).
Monumentalitatea voievodului.
Scene dramatice de pe câmpul de luptă / Ipostază ridicolă în care este surprins Pașa
Atacul turcilor comandat de la distanță de Pașa
Curajul si elanul voievodului român
Coșmarul și dezorientarea Pașei
Furia, curajul și demnitatea de care dă dovadă voievodul
Groaza Pașei
Portretul domnitorului român văzut prin ochii înspăimântați ai Pașei
Fuga desnădăjduita a Pașei și lașitatea in fața pericolului
Sentimentul de ușurare al Pașei, victoria lui Mihai
Mihai, un domnitor de temut, ironia autorului în fața Pașei Hassan
