Studiile gimnaziale și le-a făcut în Sibiu și Blaj, cele teologice la Universitatea din Budapesta (1989-1892), apoi cele filologice la universitățile din Graz si Budapesta, încheind cu lucrarea de doctorat la cea din urmă. A fost redactor la Tribuna și Foaia Poporului din Sibiu între 1896-1900, profesor suplinitor la Seminarul Teologic din Blaj, concomitent profesor de germană și română la gimnaziul din Blaj între 1900-1902, preot și protopop în Cluj din 1902. Până la mutarea Episcopiei de Gherla la Cluj în anul 1930, protopopiatul greco-catolic al Clujului făcea parte din Arhiepiscopia de Alba Iulia și Făgăraș.
În anul 1903 a înființat la Cluj Răvașul, o revistă culturală ilustrată săptămânală, în care a publicat o serie de studii istorice.
Dăianu a scris biografiile unor oameni de seamă și a militat pentru refacerea unității bisericești a românilor din Transilvania. A fost de asemenea autor și editor al mai multor lucrări de cultură românească. Sediul vechiului Protopopiat Unit al Clujului, situat pe strada Cărbunelui (în prezent Napoca), a fost vizitat în 1903 de Ion Luca Caragiale, care dorea să se stabilească la Cluj.[1]
În 1906 a reeditat cu litere latine volumele de predici ale lui Petru Maior, apărute inițial la Buda, cu litere chirilice (Prediche sau învățături la toate duminicile și sărbătorile anului).
Duminică, 20 august1916, a participat din partea românilor uniți clujeni la slujba ocazionată de ziua împăratului Franz Joseph, ocazie cu care și-a exprimat „sentimentele de loialitate și alipire neclintită cătră Maiestatea Sa, și cătră glorioasa Casă Domnitoare”, precum și recunoștința pentru toate binefacerile care s-au revărsat asupra întregului popor românesc datorită Casei de Habsburg.[2]
După 1918, protopopul Dăianu a devenit președinte al Comisiei Monumentelor Istorice, secția pentru Transilvania, apoi senator și deputat în Parlamentul României.
.JPG)
