Statul Major de Geniu, Statului Major General, între altele în Armatele IV și VII
Bătălii / Războaie
Bătălia la Râul San și Jarosław (Apărarea capului de pod la Sieniawa (1914) Bătălia de la Cârlibaba (1915) Eliberarea Cernăuțiului (1915) Eliberarea Cernăuțiului (1917) Lupte pentru apărarea Bucovinei de Sud (1917/1918)
În 1894, acum locotenent-major, a fost numit profesor la Școala Militară din Sibiu, iar din 1899 a urmat specializarea la Școala Superioară de Geniu din Viena. Apoi a fost, până în octombrie 1906, căpitan de gradul al 2-lea (a primit gradul 1 în 1908[2]) în Regimentul Infanterie nr. 2, Alexander I. Kaiser von Russland („Alexandru I, împărat al Rusiei”) din Innsbruck.[3] Atunci a fost transferat la direcția de geniu în Komárom,[4] iar în octombrie 1910 la direcția generală al Statului de Geniu în Trento, unde a fost responsabil pentru îmbunătățirea fortificaților.[5] În această funcție a fost avansat la rangul de maior la 1 noiembrie 1912.[6] La sfârșitul lui iulie 1914, Papp a fost numit profesor la Academia Tereziană, unde avea să se afle în momentul declanșării Primului Război Mondial.[7]
Primul Război Mondial
Dănila Papp ca locotenent-colonelLocotenent-colonelul Papp (mijloc), comandant al brigăzii în Mahala, 1915
Acest război i-a adus un mare renume. De acea a fost mult decorat și elogiat. Astfel superiorul lui militar, generalul Karl von Pflanzer-Baltin dar de asemenea Feldmareșalul, Arhiducele Friedrich, Duce de Teschen, l-au lăudat de mai multe ori public pentru îndrăzneală, curaj și previziunea sa militară.[8] Papp a avut în această perioadă belică mereu două funcții: ofițer și comandant pe front precum și inginer de geniu, depinzând de situația respectivă.
Pentru eroica și admirabila apărare al capului de pod la Sieniawa pe lângă Râul San în septembrie 1914, maiorul a avut la dispoziție pe lângă unui batalion de vânători și de două companii geniști, doar batalioane de Landsturm și de marș, împreună cu șaptezeci de arme de câmp de proveniență mai veche.
La 1 ianuarie 1915 a fost numit șef al forțelor armate din Bucovina, primind și comanda grupului îmbolnăvitului Eduard Fischer (compus din 7 batalioane).
Vezi și articolul:Brigada Papp Infanterie (Austro-Ungaria)Vezi și articolele[[{{{2}}}]]și[[{{{3}}}]]Vezi și articolele[[{{{4}}}]],[[{{{5}}}]]și[[{{{6}}}]]Vezi și articolele[[{{{7}}}]],[[{{{8}}}]],[[{{{9}}}]]și[[{{{10}}}]]Vezi și articolele[[{{{11}}}]],[[{{{12}}}]],[[{{{13}}}]],[[{{{14}}}]]și[[{{{15}}}]]Vezi și articolele[[{{{16}}}]],[[{{{17}}}]],[[{{{18}}}]],[[{{{19}}}]],[[{{{20}}}]]și[[{{{21}}}]].
Pentru comportamentul său vitejesc în timpul contraofensivei la Bătălia de la Cârlibaba (18 – 22 ianuarie 1915) [9] a fost avansat la gradul de locotenent-colonel în afara turului de rang „datorită serviciilor militare excelente”, la 1 martie al anului.[10][11]
A participat la eliberarea orașului Cernăuți (12-17 februarie 1915),[12] ordonând în continuare fortificarea orașului după planurile lui. Apoi, de la 15 martie până la 5 aprilie, trupele bucovinene sub comanda locotenent-colonelului au izgonit în lupte crâncene rușii din Mahala, Rarancea, Sadagura, Toporăuți și alte localități dincolo de Prut.[13]
Deși foarte ocupat, în februarie/martie 1915, a lăsat să transforme șaua montană la Prislop într-o fortăreață aproape impenetrabilă și, de asemenea, într-o poziție în avans de prim rang în apropiere de Iacobeni care a acoperit atât trecerea peste Pasul Prislop, cât și cel peste Pasul Tihuța. Toate fortificațiile au fost vizitate și controlate de el personal.[14]
Dănilă Papp (al 3-lea din dreapta) la numirea lui Pflanzer-Baltin GO, 1916
Trupele țariste au început un nou asediu al capitalei în mai/iunie 1916. Brigada lui a fost singura care a rezistat și a apărat orașul, permițând astfel fuga ordonată a populației civile. Dar predominanța adversarului a fost zdrobitoare, iar el a fost nevoit să se retragă (18 iunie 1916). Generalul țarist Leschitzky, comandant al armatei a 9-a, știind de periculozitatea adversarului, l-a urmărit. Începând la 8 noiembrie și culminând la 8 decembrie, a fost atacat de artilerie precum de trupe inamice de soldați disproporționat de mari, respingând mai mult de 50 de atacuri. Probabil ar mai fi rezistat, dar după ce România a permis invadarea Bucovinei cu trupe noi peste granița Moldovei, nu a mai fost posibil. Astfel încleștat, a trebuit să evadeze peste Prut în fortificațiile construite de el în Carpații Orientali. De acolo a continuat lupta.[15][16] Între timp, la 1 septembrie 1916, Papp, a fost numit colonel, din nou în afara turului de rang „datorită serviciilor militare extraordinare”.[17][18]
A participat pentru a doua oară, împreună cu brigada lui, la eliberarea Cernăuțiului (3 august 1917) și a Bucovinei de sub jugul rusesc. Încă înainte de Tratatul de la Brest-Litovsk (3 martie 1918) armata țaristă s-a retras din Bucovina. Astfel, ultimele luni de război au rămas pentru Papp destul de liniștite.
Soldații lui l-au adorat și l-au admirat. Au spus cu o convingere fanatică: „Colonelul Papp nu poate fi lovit de nici un glonț! Colonelul Papp este invulnerabil!” Pe scurt, curajosul colonel devenise un erou modern.[15] Dar trebuie menționat: Aderarea sa cinstită, fermă și onorabilă la etnicitatea română a subminat din păcate cariera sa militară. Astfel, de exemplu, colonelul Papp a trebuit să recucerească jumătatea Bucovinei de două ori, până ce corespondenții de război au avut voie să scrie despre el (spre deosebire de colonelul de cavalerie maghiar Tiza).[19]
Regele Carol al II-lea l-a numit, în anul 1938, guvernator al Ținutului Mureș.[22]
La 1 august 1941 a fost numit de Ion Antonescu, ministru plenipotențiar la Sfântul Scaun, până la 23 august 1944 când a fost rechemat în țară.
După evenimentele din august 1944, Dănilă Papp a fost trecut de către comuniști în rândul „dușmanilor poporului” și a fost privat de o serie de drepturi, fiind șters din registrele de pensionari pentru că „a contribuit la menținerea și sprijinirea regimului fascist dictatorial în țară”. În urma declarațiilor unora dintre prietenii și foștii săi colaboratori care au invocat onestitatea generalului Papp, autoritățile comuniste au revocat decizia de anulare a pensiei. Cu toate acestea, a rămas în vigoare măsura de limitare a unor drepturi de care ar fi putut să beneficieze ca ofițer pensionar.
A murit în anul 1950 la 82 de ani, fiind înmormântat la Sibiu.
Generalul Daniel Papp a fost una dintre cele mai tragice figuri ale istoriei românilor: Înalt ofițer în armata austro-ungară, el s-a comportat eroic și a respectat jurământul dat față de împăratul austro-ungar, chiar dacă a fost silit să lupte împotriva armatei române, dar a devenit de asemenea unul dintre ofițerii care și-au adus o contribuție importantă la Unirea Transilvaniei cu România.[23]
^Reichspost nr. 143, de marți, 28 martie 1911, p. 9
^Prager Tagblatt nr. 500, de sâmbătă, 31 octombrie 1914, p. 3
^Wiener Zeitung nr. 141, de duminică, 20 iunie 1915, p. 5
^Grazer Tagblatt nr. 79, de joi, 22 martie 1917, p. 11
^Feldblatt nr. 1169, de sâmbătă, 12 ianuarie 1918, p. 3
Toate articolele din ziare sunt publicate de „Anno” în cadrul ÖNB.
Bibliografie
Traian Mager: „Ținutul Hălmagiului”, vol. I, Arad 1935
Dumitru Preda, Vasile Alexandrescu, Costică Prodan: „În apărarea României Mari - Campania armatei române din 1918-1919”, Editura Enciclopedică, București 1994, ISBN 973-45-0094-5
.jpg)
.jpg)
