Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor.
[[wiki]]
Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard. Ștergeți eticheta la încheierea standardizării. Acest articol a fost etichetat în mai 2019
Dora Cojocaru, născută în 1963 la Baia Mare, este o compozitoare de origine română. Și-a început studiile muzicale în 1970, la Liceul de Muzică din orașul natal, avându-i ca profesori pe Liviu Borlan, Ecaterina Vida și Luminița Pop, continuându-le la Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima" Cluj-Napoca, unde a studiat cu Iuliu Bonna (teorie-solfegiu), Hans Peter Türk (armonie), Dan Voiculescu (contrapunct), Vasile Herman (forme muzicale), Cornel Țăranu (compoziție), Tudor Jarda, Cornel Țăranu și Vasile Herman (orchestrație), Romeo Ghircoiașu și Rodica Oană-Pop (istoria muzicii), Traian Mârza (folclor) și Graziella Giorgia (pian). În decursul anilor petrecuți la Cluj, a făcut parte din corul Cappella Transylvanica (1983-1986), cu care a întreprins turnee artistice în Italia (1983), Grecia (1984) și Bulgaria (1985).[1]
Începând cu anul 1986 se mută în orașul natal, Baia Mare, unde va fi profesoară a Școlii Generale nr. 20 (în prezent Colegiul de Arte), activând și ca îndrumătoare a Cenaclului Lira. După doar patru ani, în 1990, se întoarce la Conservatorul din Cluj ca asistent, treptat obținând titulatura de lector și promovând în cadrul catedrei de forme muzicale a Academiei de Muzică clujene la gradul de conferențiar universitar. În 1991 începe o perioadă de perfecționare în compoziție, la Hochschule für Musik din Kӧln, cu Paul Mefano, Johannes Fritsch și Dieter de la Motte, finalizată în 1995. Obține în această perioadă numeroase premii și burse: Tempus în 1991, D.A.A.D. în 1992, Soros în 1992, Heinrich Boll în 1993, E.M.E.F.A. în 1993, Rotary Club în 1993, Gaudeamus în 1994, Atelierhaus Worpswdede în 1995, Socrate/Erasmus în 1999.[2]
Foarte activă, a participat la congrese, conferințe, comunicări științifice și a semnat publicații în reviste de specialitate. Creația sa (în domeniul cameral, coral, simfonic, vocal-simfonic, de operă) este promovată prin imprimări radio, TV și CD. A colaborat la: WDR 5 Kӧln. A susținut un doctorat în muzicologie/stilistică la Academia de Muzică din Cluj, cu lucrarea (tipărită la Clu,j în 1999), Creația lui Gyӧrgy Ligeti în contextul stilistic al secolului XX, prima carte despre Ligeti apărută în peisajul muzicologic românesc, care a fost, de altfel, recompensată cu Premiul UCMR.[2]
În anul 2002, Dora Cojocaru a emigrat în Canada la Montréal, unde a rămas stabilită până în prezent. Între 2002 și 2009 a activat la Universitatea McGill și Universitatea Concordia din Montréal ca profesor colaborator, susținând cursuri și seminarii pentru toate nivelele de studii universitare (licență, masterat, doctorat): Compoziție, Muzica după 1945, Gy. Ligeti, Teatru instrumental, Literatură pentru orchestră. În paralel a participat la colocvii organizate de departamentul de teoria muzicii și a susținut, de asemenea, cursuri de pian, teoria muzicii, armonie, contrapunct, forme și analize muzicale la Centrul Cultural Pierrefonds și Academia LAMBDA din Montréal, deținând funcția de Specialist responsabil cu activități culturale.