Tatăl său a fost fierar, iar în timpul Primului Război Mondial soldat în Armata Română, căzut în Transilvania în anul 1916, Demeter rămânând orfan de tată.[3] A absolvit cursurile primare în limba română la școala din satul natal. S-a calificat în profesia de lăcătuș[4] la Roman,[3] angajându-se la fabrica de zahăr din același oraș,[3] meserie pe care nu a practicat-o multă vreme.[4]
Între 1930 și 1937 a condus o grupare teatrală în Săbăoani unde erau interpretate piese proprii sau culese.[3] În 1938 a deschis un mic magazin.[3] O perioadă de timp a fost corespondentul ocazional al cotidianului Universul din București, apoi s-a întors în Moldova,[4][5] unde din 1948 a lucrat la o fabrică de mașini de treierat, iar din 1952 a fost inginer șef[3] și lăcătuș[4] la fabrica de unt din Roman, de unde s-a pensionat la începutul anilor 1970.[3] A mai lucrat la Fabrica de țevi din Roman.[4]
În timpul cât a locuit la Cluj a luat contact cu scriitorul Jenő Dsida, care l-a ajutat în 1935 să-și publice prima poezie în limba maghiară în ziarul local Keleti Újság.[4][3][5] Câteva luni mai târziu a publicat o poveste populară. Operele sale au atras atenția etnografilor și lingviștilor maghiari, în poeziile sale existând prezentarea vieții tradiționale din Săbăoani, prin utilizarea arhaismelor maghiare ale graiului ceangăiesc de nord.[3] În urma recomandării scriitorului József Méliusz, Editura de Stat pentru literatură și artă (ESPLA) din București, unde Méliusz era directorul departamentului în limba maghiară, a intenționat să-i publice un volum în anul 1959.[5]
Opere ale acestuia au fost publicate în Ungaria, România și Elveția.[6] Alte poezii i-au fost publicate în ziarele Adevărul, Steagul roșu etc. precum și în Tolna M. Népújság, Új Írás, Vigília și altele.[3] De-a lungul vieții a publicat peste 45 de poezii în ziare și reviste maghiare din Transilvania.[4] Conform propriilor declarații, a scris câteva mii de poezii în limba maghiară și română.[5] În limba română, în ziare a fost publicat doar ocazional.[5]
Asociația Culturală Ceangăiască „Lakatos Demeter” din Budapesta a fost înființată în 27 septembrie 1990.[7]
Stil literar
Poeziile sale, pe lângă valoarea lor estetică, sunt importante pentru că atestă o ruptură culturală față de Ungaria și Transilvania, datorată și unei lipse a unei educații în limba maghiară, situație prezentă și în restul satelor ceangăiești din Moldova. Astfel, Lakatos nu a putut învăța să scrie în limba maternă. Pot fi observate mai multe particularități dialectale în poeziile sale: forma sonoră a cuvintelor, conjugarea, formele cuvintelor și semnificația lor, structura propoziției.[3] Deși știa și folosea litera și sunetul cs, în scrierile sale apare un înlocuitor. O trăsătură străveche a versetelor sale este absența frecventă a unor determinanți.[3]
Graiul ceangăiesc de nord, utilizat de Lakatos, corespunde după cercetările lingvistului Loránd Benkő(hu)[traduceți]dialectului maghiar câmpean transilvănean (Mezőségi). Cum cel mai probabil prima apariție a ceangăilor în Moldova este localizată în secolul al XIV-lea, zona de câmpie a Transilvaniei fiind zona de origine a grupului nordic ceangăiesc, iar graiul utilizat de poet reprezintă cea mai veche formă a limbii maghiare în Moldova. În schimb, în grupul sudic s-au suprapus ulterior secui în mai multe valuri succesive.[8] Graiul se diferențiază mult de limba maghiară literară, nefiind influențat de mediul școlar maghiar, inexistent în Moldova la acea dată.[8] Se remarcă prin arhaisme, dezvoltări lingvistice interne specifice iar în cazul autorului, printr-o ortografie rudimentară.[9]
Maniera lui Lakatos de a îmbina legendele populare, adesea prezentând un erou principal, cu dialectul specific s-a mai observat în romanul Sándor Rózsa al lui Zsigmond Móricz și în seria Ábel a lui Áron Tamási.[10]
Textele poetului se remarcă prin unicitate în cultura maghiară, întrucât de-a lungul timpului a fost foarte dificil în a se găsi texte scrise care să reflecte un dialect local maghiar.[8]
Din această cauză, Demeter Lakatos este descris ca fiind un poet naiv, rezultat dintr-un grup maghiar incapabil să-și formeze proprii intelectuali devotați sentimentului de apartenență.[9]
Csangu mese/Csángó mese
În graiul ceangăiesc nordic
În maghiara literară
“
Det en kysi gyermek ultam
Zelszu beszedecsket szultam
Mind mesekvel alitak-el
A mezund pui kapaiasz nal.
Amikor én kicsi gyermek voltam
az első beszédécskét szóltam,
mind mesékkel aludtak el
a mezon kukoricakapáláskor.
Mikor riutam regei koran
Anyam myndig el jot hozam
Hingotot, kezdet meselny
Bolondisan, el aludny,
Mikor ríttam reggel korán.
anyám mindig eljött hozzám
ringatott, kezdett mesélni
bolondosan elaltatni.
Monta, „ziszten zegbe napa!
Huza, tiz okort u kapat!
Ulian nehéz hegy re huzny”
Mylen kunu ult, hazudny!
Mondta: „Az Isten az égbe a napot
húzza, tíz ökröt kapott,
olyan nehéz a hegyre húzni!”;
milyen könnyű volt hazudni![A]
A Pentru interpretarea textului s-a folosit dicționarul ceangăiesc-german „Wörterbuch des ungarischen moldauer nordcsángó-und des hétfaluer Csángódialektes” al lui Yrjö Wichmann, publicat de Bálint Csüry și Artturi Kannisto la Helsinki, 1936; „A moldvai csángó nyelvjárás atlasza I - II”, MNyTK(hu)[traduceți], Budapesta, 1991; o înregistrare pe bandă de magnetofon a poeziei; textul fonetic transcris de István Vöő în publicația „Magyar nyelvjárási szövegek” Cluj, 1970 și „Magyar nyelvjárási olvasókönyv” de Mihály Hajdú, Miklós Kázmér, Budapesta, 1974.[9]
