Pe teritoriul acestei localități se găsesc izvoare sărate.
Demografie
Componența etnică a comunei Petreștii de Jos
Români (88,86%)
Alte etnii (1,8%)
Necunoscută (9,35%)
Componența confesională a comunei Petreștii de Jos
Ortodocși (80,95%)
Penticostali (3,38%)
Greco-catolici (2,52%)
Martori ai lui Iehova (1,44%)
Alte religii (2,08%)
Necunoscută (9,63%)
Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Petreștii de Jos se ridică la 1.391 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 1.512 locuitori.[4] Majoritatea locuitorilor sunt români (88,86%), iar pentru 9,35% nu se cunoaște apartenența etnică.[5] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (80,95%), cu minorități de penticostali (3,38%), greco-catolici (2,52%) și martori ai lui Iehova (1,44%), iar pentru 9,63% nu se cunoaște apartenența confesională.[6]
Satul Petreștii de Jos a fost locuit din cele mai vechi timpuri, dovezi fiind fragmentele ceramice preistorice descoperite lângă "Izvorul lui Alexandru Macedon". De asemenea, o așezare din epoca bronzului a fost identificată la "Crucea Cheii", pe malul drept al văii Hășdate. Zona Petrești avea o însemnătate pentru romani, pentru că din preajma Cheilor Turzii se extrăgea piatra de calcar pentru drumuri și construcții. Una din cele mai interesante piese arheologice ce s-a păstrat în Muzeul de Istorie din Turda este lespedea funerară ornamentală a sclavului roman Scaunarius[12].
Prima atestare a Petreștiului de Jos apare la 6 octombrie 1278 în documentele capitului[13] din Oradea, sub denumirea de terra Hasadat (în română, Pământul crăpăturii, cu referire la Cheile Turzii)[14]. Ulterior localitatea apare menționată
ca Terra Petrud Hassdata (1294), Peterdy (1310), Sacerdos de Peturd (1332), Pethard (1366), Poss. Peterd hungaricalis (1407), Magyar Petherd (1480).
Localitate depopulată în jurul anului 1600 (în urma unei invazii militare străine). Repopulată cu locuitori de etnie românească.
O însemnată colecție de obiecte romane aduse din castrul Potaissa (Turda) s-a aflat în fostul conac al familiei Ferenc și Anna Lugossy (sec. XVIII) din Petreștii de Jos.
Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 109) satul Petreștii de Jos apare sub numele de M.Peterd ("Magyar Peterd").
Noua Mănăstire a Petridului, cu hramul „Schimbarea la Față” (înființată în 1998-2000). Mănăstire de călugări ortodocși.
Biserica Unitariană, din 1570.
Biserica de lemn „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” (1842-1846) din satul Livada.
Obiective turistice
Cheile Turzii (rezervația naturală aparține administrativ comunei Petreștii de Jos).
"Izvorul lui Alexandru Macedon", situat între satele Petreștii de Jos, Tureni, Săndulești și Copăceni, la cca 500 m nord-vest de carierele de calcar Săndulești, lângă drumul județean DJ107L (coordonate: 46°36'03"N 23°41'19"E).
Iosif Balint (1836 - ?), preot greco-catolic, conducător al mișcării memorandiste în zonă
Vasile Belu (1852-1943), dascăl, inspector școlar
Bibliografie
Simon András, Gáll Enikő, Tonk Sándor, Lászlo Tamás, Maxim Aurelian, Jancsik Péter, Coroiu Teodora (). Atlasul localităților județului Cluj. Cluj-Napoca: Editura Suncart. ISBN973-864300-7.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
Dan Ghinea (). Enciclopedia geografică a României. București: Editura Enciclopedică. ISBN978-973-45-0396-4.
Valentin Vișinescu, Vasile Lechințan, Petreștii de Jos - Studiu monografic, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2002, ISBN 973-686-324-7
Valentin Vișinescu, Mănăstirea Schimbarea la Față - Petreștii de Sus, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007, ISBN 978-973-133-070-9
^capitul: institutie care conducea activitatea unei biserici sau mănăstiri catolice. A fost organizată în secolul al VIII-lea, iar în secolele XII-XIII s-a generalizat în toată Europa catolică.
^Tumul (pl. tumuli): movilă artificială, conică sau piramidală, din pământ sau din piatră, pe care unele popoare din antichitate o înălțau deasupra mormintelor.