Ormeniș (în dialectul săsesc și în germanăIrmesch, în maghiarăSzászörményes) este un sat în comuna Viișoara din județul Mureș, Transilvania, România. Este situat pe o vale laterală a Târnavei Mici. Localitatea este atestată documentar prima dată în anul 1319 sub numele „Villa Ermen” fiind o proprietate a greavilor Nicolaus și Johann din Tălmaciu.[5] În anul 1374 a fost numită „Eurmenes”, în 1453 „Oerminis”, și în 1700 „Örmenyes”. În Evul Mediu era un sat de iobagi[6].
Altarulbaroc a fost confecționat în anul 1720, pe trei registre: predela este pictată cu Cina cea de Taină, deasupra se află trei panouri, flancate de coloanecorintice, iar la partea superioară se află scena Punerii în mormânt. Aspectul altarului este completat de voleurile baroce. Cristelnița, de forma unei cupe, datează din anul 1703, iar orga din anul 1875.
Biserica este înconjurată de un zid de incintă, de plan poligonal, neregulat, de înălțime mică. În colțul de sud-est este amplasat turnul-clopotniță, cu drum de strajă și parapet fachwerk.
În 1997 au fost executate ultimele lucrări de reparații la biserică, turn și zidul de incintă.[7]
Avram Alexandru, Câteva considerații cu privire la bazilicile scurte din bazinul Hârtibaciului și zona Sibiului, în Revista monumentelor și muzeelor de istorie, 1981, numărul 2.
Juliana Fabritius-Dancu, Cetăți țărănești săsești din Transilvania, în Revista Transilvania, Sibiu, 19.
Hermann Fabini. Universul cetăților bisericești din Transilvania. Sibiu: Editura Monumenta, 2009, 279 p.
Iambor Petre, Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005.
Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania, Editura Kriterion, București, 1992.
Adrian Andrei Rusu, Castelarea carpatica, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005.
George Oprescu, Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956.
Țiplic Ioan-Marian, Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Editura Militară, București, 2006.