William Hopkins[*][[William Hopkins (English mathematician and geologist (1793-1866))|]][4]
Doctoranzi
H. F. Baker[*][[H. F. Baker (matematician britanic)|]][5] Andrew Forsyth[*][[Andrew Forsyth (matematician britanic)|]][5] Charlotte Scott[*][[Charlotte Scott (English mathematician (1858–1931))|]][5]
Arthur și-a petrecut primii opt ani din viață la St. Petersburg. În 1829 părinții săi s-au stabilit definitiv la Blackheath lângă Londra.
Primele studii le-a urmat la o școală particulară. Încă de mic, Arthur Cayley a manifestat o puternică înclinație către calculul numeric. La 14 ani a fost trimis la King's College School. Profesorii i-au remarcat talentul matematic remarcabil și au propus părinților să-l îndrume către Universitatea din Cambridge.
În 1849 obține licența în avocatură.
Însă nu neglijează matematica, astfel că, numit repetitor la Trinity College, realizează descoperiri interesante în domeniul geometriei.
Se întâlnește cu James Joseph Sylvester (care era nu numai avocat, ci și matematician) și între ei se poartă diverse discuții pe teme matematice.
Astfel, în 1841 a introdus notația modernă a determinanților, iar în 1844 a introdus determinanții speciali, noțiunile de determinanți strâmbi și strâmb simetrici, dându-le aplicații în algebră, geometrie și analiză matematică.
În 1858 a precizat definiția și proprietățile fundamentale ale matricelor.
A aplicat teoria invarianților la studiul proprietăților generale ale determinanților.
A utilizat determinanții pentru scrierea ecuației planului care trece prin trei puncte în spațiu (geometrie analitică).
Cayley a ajuns la concepția unei geometrii n-dimensionale.
Începând cu anul 1854 s-a ocupat de teoria grupurilor, aplicând teoria grupurilor abstracte la cuaternioni, iar în 1878 a utilizat graficele multicolore, pentru a scoate în evidență proprietățile din teoria grupurilor.
Mai mult, a propus o generalizare a teoriei cuaternionilor, care la rândul lor reprezintă o generalizare a numerelor complexe.
Cayley a introdus calculul tensorial, a cercetat curbele și suprafețele analagmatice, a stabilit algoritmul simbolic (tip Cayley) pentru obținerea invarianților în teoria formelor, de care ulterior s-a ocupat matematicianul românGheorghe Călugăreanu în 1945.
De geometria lui Cayley s-a ocupat Alexandru V. Nicolescu în 1963.
Lucrările lui Cayley au fost publicate de către Universitatea Cambridge în perioada 1889 - 1898, în 13 volume.
Cercetările sale au fost publicate în 966 memorii.