Alexandru Fodor (n. 1869, Rădești – d. 1951, Cluj) a fost un medic român și secretar de ședință pentru Marea Adunare Națională care a votat Marea Unire la 1 decembrie 1918 în sala istorică din Alba Iulia. A fost ales membru al Marelui Sfat Național în aceeași zi. A fost membru în Consiliul Național din Alba-Iulia care a fost încredințat de Comitetul Național din Arad cu organizarea Adunării de la 1 decembrie 1918 în Alba Iulia. Consiliul Național din Alba-Iulia l-a însărcinat cu primirea participanților la Adunare.[1]
A urmat școala luterană din Aiud, iar apoi Liceul din Blaj. La 1 septembrie 1889 s-a înscris la Facultatea de Medicină din Cluj, unde a urmat primii doi ani, apoi s-a mutat la Facultatea de Medicină din Viena, de unde la 4 iulie 1896 a fost promovat medic. În 1895 a fost ales vicepreședinte al societății academice România Jună din Viena.[3]
Activitatea politică
Promovarea obiectivelor memorandiste și demersurile românilor de la sfârșitul secolului XIX au fost evenimente importante premergătoare Marii Uniri. Medicul Alexandru Fodor s-a implicat în mod deosebit în acțiuni de pregătire a unirii și a fost chiar condamnat și trimis în închisoare, în 1916.[1]
Înainte de participarea activă în cadrul Marii Adunări Naționale din 1 decembrie 1918, în timpul studiilor realizate la Viena, Alexandru Fodor a intrat în contact cu memorandiștii, iar din acest motiv va fi prezent la procesul acestora ținut la Cluj în anul 1892.[4]
Din noiembrie 1918 a fost ales membru și apoi vicepreședinte al Consiliului Național Român din Alba Iulia, în care au activat încă trei medici: Dominic Medrea, Aurel Boteiu și Zeno Dumitreanu. [5]
În timpul Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, a fost însărcinat cu încartiruirea participanților la Marea Adunare Națională. Împreună cu avocatul Ionel Pop, medicul Alexandru Fodor va fi numit și notar.[4]
Activitate medicală
După absolvirea Facultății de Medicină din Viena, în august 1896, se întoarce în Transilvania, iar pentru puțin timp va fi medic la Blaj. În luna octombrie a anului 1896, se întoarce la Viena, pentru a-și efectua stagiul militar ca medic, la spitalul de Garnizoană numărul 1. În luna ianuarie, a anului 1897, este numit medic în comuna Hăpria, Alba.
La 1 aprilie 1919 a fost numit medic primar al județului Alba, iar la 1 aprilie 1923 s-a transferat ca medic șef la Cluj, unde a activat până în anul 1930 când s-a pensionat. În 1924 a fost numit membru în Consiliul Sanitar Superior. În timpul cât a funcționat ca medic-șef la Cluj, salubritatea și curățenia publică erau responsabilitatea Serviciului Sanitar. Pentru a ameliora situația gravă a curățeniei publice a luat măsuri precum mecanizarea transportului de gunoi și mărirea personalului.[6] De-asemenea, a insistat pentru numirea unui inginer specializat în salubritate publică, însă, nu i-a fost aprobată cerere[6]
Ca medic șef al municipiului Cluj, a încercat să modernizeze serviciul medical sanitar și îl descentralizeze. Deși nu a reușit să obțină construirea unui nou spital epidemic, prin eforturile sale spitalul epidemic vechi a fost modernizat, , fiind totodată organizat și un mic laborator în cadrul spitalului, condus de prof. dr. I. Goia[7]. A insistat, de-asemenea pentru construirea unui spital public cu 600 de paturi și înființarea unui azil pentru săraci, însă, aceste cereri vor fi satisfăcute câteva decenii mai târziu[7].
Implicarea socială
În octombrie 1901 a înființat împreună cu învățătorii Ioan Pampu, Iuliu Roșca și cu alți meseriași din Alba Iulia „Reuniunea de cetire și cântări a economilor și meseriașilor”. În 1904 a înființat la Alba Iulia „Societatea pentru ajutor la înmormântări”, de care a beneficiat mai ales populația săracă a orașului.
În 1912, a fost unul dintre organizatorii protestului împotriva înființării Episcopiei de Hajdúdorog.
Cu ocazia Adunării Naționale a fost ales în funcția de membru și apoi vicepreședinte al Consiliului Național Român. Țara a recunoscut implicarea sa și i-au fost decernate mai multe distincții.[2]
Se va stinge la 21 ianuarie 1951, la Cluj, iar conform dorinței sale, va fi înhumat în localitatea natală.[7]
Decorații
Ca urmare a implicațiilor lui a primit o serie de decorații:
