În Evul Mediu, ținuturile erau unitățile teritorial-administrative ale Moldovei și corespundeau județelor din Țara Românească. Fiecare ținut era cârmuit de un pârcălab sau de un staroste (dacă avea vreo cetate pe cuprinsul său). Dimensiunea unui asemenea ținut era asemănătoare cu cea a unui județ din Țara Românească.
Organizarea teritoriului în ținuturi a fost de inspirație fascistă[2]Format:Dubious[necesită citare], fiind urmărită ștergerea particularităților istorice regionale. Acest fapt este vădit pe de o parte prin renunțarea la denumirile istorice tradiționale, care au fost înlocuite cu denumiri de ape, iar pe de altă parte prin amestecarea unor regiuni cu particularități diferite. Astfel, județul Trei Scaune, cu majoritate secuiască, precum și județul Brașov, cu specific săsesc, au fost incluse în mod artificial în Ținutul Bucegi.
Ținuturile au fost desființate prin Decretul-Lege nr. 3219 din 21 septembrie 1940[3].
Referințe
^„Monitorul Oficial”, partea 1, nr. 187 din 14 august 1938
^Günther H. Tontsch, Juristische Literatur zur rumänischen Verwaltungsgeschichte im 19. und 20. Jahrhundert, în: Jahrbuch für Europäische Verwaltungsgeschichte 12 (2000), pag. 285.
^„Monitorul Oficial”, partea 1, nr. 221 din 22 septembrie 1940, pp. 5530-5532