Ștefan Petrache

Ștefan Petrache
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Vînători, raionul Nisporeni, Republica Moldova Modificați la Wikidata
Decedat (70 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Republica Moldova Modificați la Wikidata
Cetățenie Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
 Republica Moldova Modificați la Wikidata
Ocupațiecântăreț Modificați la Wikidata
Activitate
PremiiOrdinul Republicii ()
Ordinul Gloria Muncii ()
Medalia „Meritul Civic” ()
Ordinul Gloria Muncii
Artist Emerit al RSS Moldovenești[*]​  Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ștefan Petrache (n. , Vînători, raionul Nisporeni, Republica Moldova – d. , Republica Moldova) a fost un interpret de muzică ușoară din Republica Moldova, cunoscut pentru activitatea ca vocalist al formațiilor „Noroc”, „Plai” ș.a.

Copilărie și studii

Este unicul copil[2] al familiei țăranilor Ana (născută Secrieru) și Gheorghe Petrache.[3] Tatăl său a murit într-o mină de cărbuni din Donbas, când Ștefan avea aproape 6 luni. Până la vârsta de 7 ani, copilul a crescut cu mama sa.[2]

În 1955-1957, Ministerul Culturii al RSSM l-a descoperit pe Ștefan Petrache în timpul unor expediții culturale prin satele Moldovei și i-a recomandat mamei să îl trimită la școala de muzică din Chișinău.[2] Astfel, tânărul Petrache a fost transferat la școala de muzică de pe strada Armenească, cunoscută mai târziu ca Școala de muzică „Eugen Coca”,[4] fiind cazat la o casă de copii, în clădirea cunoscută azi ca conacul urban al lui Inglezi.[5] A început să studieze pianul, dar a fost trecut la vioară pentru că era considerat prea „plăpând” și „mic” pentru un instrument „atât de mare cum este pianul”.[6] Fiind pasionat de științele exacte, către clasa a șaptea-a opta el deveni șeful postului de radio din școală și responsabilul de cinematograful școlar.[6]

A fost exmatriculat definitiv în clasa a opta, către sfârșitul primului ciclu de învățământ, pentru „purtare necuviincioasă”.[4] A susținut examenele de admitere la noul Tehnicum Electromecanic din Chișinău de pe strada „Kercenskaia” (actuala Melestiu) cu punctaj maxim, dar nu și-a continuat studiile, preferând să se întoarcă la muzică.[7] În vara anului 1966, Mihai Dolgan l-a angajat să-i repare un amplificator, iar în timpul reparației a ascultat câteva șlagăre ale vremii în interpretarea acestuia și i-a propus să colaboreze.[8]

A absolvit[când?] Institutul de Arte „G. Musicescu” din Chișinău.[9]

Carieră muzicală

A fost solist al Orchestrei de estradă și simfonică a TeleRadio Moldova (1974-1975), al formațiilor vocal-instrumentale „Orizont” (1977) și „Contemporanul” (1978-1981), după care a condus formația „Plai” (1982-1987). Între anii 1988-1990, Ștefan Petrache a activat ca solist în formația de propagare a muzicii a Filarmonicii de Stat din Chișinău.[9]

Artistul a înregistrat multe piese muzicale populare în Republica Moldova, cum ar fi: Eu vin, Adevăruri, Și dacă ramuri bat în geam, În august, Chemarea casei părintești.[10]

A petrecut pe scenă și în turnee 32 de ani din viața sa.[11]

Premii și distincții

Ștefan Petrache a primit următoarele premii și distincții:

Viață personală

Ștefan Petrache a fost căsătorit cu Raisa Petrache.[11] Într-un interviu din 2018, Petrache îl numea pe Ion Suruceanu cel mai bun prieten al său.[11]

Din 2009, muzicianul suferea de diabet zaharat, care i-a afectat tot organismul. Boala și stresul au provocat o forma gravă de neurodermită.[14]

Note

  1. ^ Doliu în lumea muzicii! A murit artistul emerit Ștefan Petrache, accesat în  
  2. ^ a b c Poiată 2013, p. 89.
  3. ^ Poiată 2013, p. 88.
  4. ^ a b Poiată 2013, p. 92.
  5. ^ Poiată 2013, p. 90.
  6. ^ a b Poiată 2013, p. 91.
  7. ^ Poiată 2013, p. 93.
  8. ^ Poiată 2013, p. 94.
  9. ^ a b c d „Monica Babuc l-a felicitat pe maestrul Ștefan Petrache cu ocazia aniversării a 70 de ani de la naștere”. Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova. . Accesat în . 
  10. ^ Calendar Național, ed. Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova, 2019
  11. ^ a b c Popa, Victoria. „Ștefan Petrache: „Prin faptul că interpreții tineri îmi cântă piesele trăiesc mai mult" // Interviu”. Jurnal de Chișinău. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ „privind conferirea de distincții de stat”. . Accesat în . [nefuncțională – arhivă]
  13. ^ „privind conferirea „Ordinului Republicii" domnului Ștefan PETRACHE”. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  14. ^ Negru, Lena (). „Ștefan Petrache, lovit de-o boală cruntă: „Rupeam carnea de pe mine!"”. Apropo Magazin. Accesat în . 

Bibliografie

  • Localitățile Republicii Moldova, vol. 15
  • Poiată, Mihai Ștefan (). Rockul, „Noroc”-ul & Noi (1966-1970). Chișinău: Editura Arc. ISBN 978-9975-61-746-8. 

Legături externe