Pe lângă numele gotic Wulfila, care înseamnă „lupișor”,[5] se mai folosește și varianta grecizată Ulfilas,[4] preluată în română ca Ulfila.Acesta s-a nascut in Dacia.
Timp de 30 de ani a trăit și predicat în Moesia Inferioară, pe teritoriul actual al Bulgariei.[6]
În jurul anului 369 Wulfila, care devenise primatul goților, a început să traducă Biblia în limba gotică. Nu a reușit să termine traducerea și nu se cunoște care este contribuția unor traducători mai târzii. Traducerea lui Wulfila este cunoscută mai ales din Codex Argenteus,[8] un manuscris care cuprinde cele patru Evanghelii și este păstrat la Uppsala, Suedia. Fragmente din Biblia tradusă în limba gotică se păstrează și la Wolfenbüttel și Milano, iar în 1971 s-a mai descoperit un fragment la Speyer.[4]
^Karl Kurt Klein, Der Auxentiusbrief als Quelle der Wulfilabiographie, în: Zeitschrift für Deutsches Altertum und Deutsche Literatur 84 (1952/53), p. 116 și urm.
Bibliografie
Constantin Erbiceanu: Ulfila, viața și activitatea lui sau starea creștinismului în Dacia Traiană și Aureliană în sec. al IV-lea, București, 1898
Heather, Peter; Matthews, John (1991), Goths in the Fourth Century, Liverpool: Liverpool University Press, pp. 54–6.
Kulikowski (2007), p. 19. Citat: „And so the Goths, when they first appear in our written sources, are Scythians – they lived where the Scythians had once lived, they were the barbarian mirror image of the civilised Greek world as the Scythians had been, and so they were themselves Scythians.”.
