Viorica Cortez
Date personale
Născută	26 decembrie 1935 (89 de ani)[2][3] Bucium, Buciumi, Iași, România
Cetățenie	România  Franța
Ocupație	cântăreață de operă
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Studii	Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași
Tipul de voce	mezzo-soprană
Premii	Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*]​ (13 iulie 2021) Ordinul național „Steaua României” în grad de Mare Ofițer[*]​ (2000)[1]
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Viorica Cortez (n. 26 decembrie 1935, Bucium, Buciumi, Iași, România) este o celebră mezzo-soprană română.

A început să studieze muzica la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași. Încă studentă fiind, a obținut Marele Premiu la Concursul Internațional de Canto din Toulouse (1964). Au urmat Marele Premiu special „Kathleen Ferrier” din t’Hertogenbosch (Olanda, 1965) și Premiul I cu medalie de aur al Concursului Internațional de Muzică „George Enescu” din București (1967). Premiul de la Toulouse i-a deschis imediat toate marile scene. Fără a mai trece prin roluri mici, a obținut un contract în Franța pentru rolul principal din opera "Samson și Dalila" de Camille Saint-Saëns.

În anul 1971 a decis să rămână în Franța. În 1974, Viorica Cortez s-a căsătorit cu Emmanuel Bondeville (1898 - 1987). După emigrare și până în decembrie 1989 nu a mai avut voie să cânte pe nici o scenă din România. A obținut cetățenia franceză, dar nu a renunțat nici la cea română.

Viorica Cortez este sora mai mare a profesoarei de pian Ștefania Șerban și a sopranei Mioara Cortez.^[4][5]

Materiale media legate de Viorica Cortez la Wikimedia Commons

• Mari români - Viorica Cortez Arhivat în 5 octombrie 2006, la Wayback Machine.
• "Frantuzoaica" de la Iasi^{[nefuncțională]}, 15 august 2005, Cristina Diac, Jurnalul Național
• Cartea despre viața mezzosopranei Viorica Cortez, lansată la Festivalul Enescu, 17 septembrie 2013, Alexandra Cheroiu, Adevărul
• Franțuzoaica de la Iași, 8 mai 2010, Evenimentul