Vezi și articolul:[[]]Vezi și articoleleRetragerea armatei sârbe prin AlbaniașiCampania din Serbia (Primul Război Mondial)Vezi și articolele[[{{{4}}}]],[[{{{5}}}]]și[[{{{6}}}]]Vezi și articolele[[{{{7}}}]],[[{{{8}}}]],[[{{{9}}}]]și[[{{{10}}}]]Vezi și articolele[[{{{11}}}]],[[{{{12}}}]],[[{{{13}}}]],[[{{{14}}}]]și[[{{{15}}}]]Vezi și articolele[[{{{16}}}]],[[{{{17}}}]],[[{{{18}}}]],[[{{{19}}}]],[[{{{20}}}]]și[[{{{21}}}]].
Insula Vido, aflată lângă Corfu, a servit drept loc de izolare pentru soldații sârbi și civilii care sufereau de tifos exantematic. În pofida eforturilor Aliaților, condițiile improvizate ale facilităților medicale, numărul prea mare de pacienți de pe insulă, precum și starea biologică a multora dintre aceștia au făcut ca mortalitatea să fie extrem de ridicată în rândul celor aflați acolo.
Suprafața mică de teren disponibilă, precum și solul stâncos au făcut imposibilă înhumarea tuturor victimelor, astfel că o parte dintre cadavrele celor morți de tifos au fost pur și simplu îngrămădite pe barje și aruncate în mare peste bord, după ce au fost legate de roci pentru a le îngreuna, astfel încât să nu plutească. Câteva mii de persoane au fost astfel înmormântate în apele mării. Acest episod din istoria insulei este rememorat datorită scriitorului sârb Milutin Bojić, prin poezia sa numită „Plava grobnica” (în românăCimitirul Albastru).
În 1936 a fost ridicat pe insulă un mausoleu, pentru a comemora pe sârbii morți acolo.
..jpg)
