Bursă Guggenheim[*][3] E. Bright Wilson Award in Spectroscopy[*][[E. Bright Wilson Award in Spectroscopy (award conferred by the American Chemical Society)|]] ()[4] Fellow of the American Physical Society[*][[Fellow of the American Physical Society (fellowship of the American Physical Society)|]] Fellow of the American Association for the Advancement of Science[*][[Fellow of the American Association for the Advancement of Science (program which recognizes scientists, engineers and innovators who have been recognized for their achievements across disciplines by the American Association for the Advancement of Science)|]] Wilbur Cross Medal[*][[Wilbur Cross Medal (award for Yale University alumni)|]] ()[5] Chemical Pioneer Award[*][[Chemical Pioneer Award (award for chemists or chemical engineers who have made outstanding contributions to advances in chemistry or the chemical profession)|]] ()[6]
În 1977, Vaida a devenit un cercetător postdoctoral Xerox la Universitatea Harvard, lucrând alături de Dudley R. Herschbach și Bill Reinhart pe dinamica fotoreacțiilor[10]. A colaborat cu Kevin Peters și Meredith Lackland la Bell Labs. S-a căsătorit cu Kevin Peters în 1978 și a devenit un membru al facultății la Universitatea Harvard în aceeași zi[7]. În 1980 a fost numită membră a Alfred P. Sloan Foundation și savantă Camille și Henry Dreyfus în 1984[7][9]. Vaida a dezvoltat spectrometria de absorbție răcită cu jet pentru a analiza viața sistemelor reactive, unde dinamica stărilor excitate era complicată din cauza absobției difuze și fluorescenței limitate[7]. A lucrat la un laser excimer, care putea permite grupului său să studieze complexele metalelor de tranziție[7][11]. S-a mutat la Universitatea din Colorado Boulder, unde și-a construit propriul laborator spectroscopie. A identificat starea excitată a OCIO cu Susan Solomon, în 1989[12]. După colaborarea cu Susan Solomon, Vaida a realizat că studiile sale ale compușilor model ar putea fi utile în chimia atmosferei. Astfel, grupul a continuat să studieze ozonul atmosferic, clustere de apă și gheața polară[13]. A divorțat de Kevin Peters în 1990[7].
În 1993 l-a întâlnit pe Adrian Tuck, chimist la Laboratorul Atmosferic de la National Oceanic and Atmospheric Administration[7]. În 1994 i-a fost acordat o bursă Erskine la Universitatea din Canterbury din Noua Zeelandă[9]. S-a căsătorit cu Tuck în 1997 și a continuat să studieze fragmente organice de pe particule de aerosoli[14]. Ea a propus că coagularea și diviziunea aerosolilor permite substanțelor organice să formeze un strat tensioactiv pe suprafața aerosolilor și a realizat că acest lucru este similar cu o bacterie unicelulară[7].
Grupul ei a început să studieze filme organice la interfața apă-aer, folosind spectroscopia în infraroșu cu reflecție de suprafață pentru a examina diferențele în ionizarea fenilalaninei din interiorul și de la suprafața apei[7]. Doctorandul lui Vaida, Elizabeth Griffith, a constatat că legăturile peptidice de la suprafața apei ar fi generate nonenzimatic[15][16]. În 2007 a fost numită lector distins la Sigma Xi la Universitatea din Colorado Boulder[9]. A studiat modul în care lumina soarelui poate oferi abiotic reacții prebiotic esențiale pentru evoluția vieții[17][18]. În 2018, Journal of Physical Chemistry a publicat un tribut dedicat lui Vaida și cercetării acesteia[11].
^Vaida, Veronica; Solomon, Susan; Richard, Erik C.; Rühl, Eckart; Jefferson, Anne (). „Photoisomerization of OCIO: a possible mechanism for polar ozone depletion”. Nature. 342 (6248): 405–408. doi:10.1038/342405a0. ISSN0028-0836. OCLC1076418075.
^Ellison, G. Barney; Tuck, Adrian F.; Vaida, Veronica (). „Atmospheric processing of organic aerosols”. Journal of Geophysical Research: Atmospheres. 104 (D9): 11633–11641. doi:10.1029/1999jd900073. ISSN0148-0227. OCLC847054952.
^Donaldson, D. J.; Vaida, Veronica (aprilie 2006). „The Influence of Organic Films at the Air−Aqueous Boundary on Atmospheric Processes”. Chemical Reviews. 106 (4): 1445–1461. doi:10.1021/cr040367c. ISSN0009-2665. OCLC896847472. PMID16608186.
^Rapf, Rebecca J.; Vaida, Veronica (). „Sunlight as an energetic driver in the synthesis of molecules necessary for life”. Physical Chemistry Chemical Physics. 18 (30): 20067–20084. doi:10.1039/C6CP00980H. ISSN1463-9076. OCLC442203075. PMID27193698.
