În anul 1919, Valeriu Mihaiu a intrat în armata română și a luptat la Tisa împotriva ungurilor. La data de 1 aprilie 1919, Valeriu Mihaiu a fost avansat la gradul de sublocotenent și la 1 noiembrie 1939 la gradul de locotenent. În anul 1924 își ia diploma în drept la Universitatea din Cluj și profesează ca avocat din 1924 până în 1935 la Cluj, Timiș și Sânnicolaul-Mare.[3]:p. 177
Activitate politică
În Adunarea Națională din 1 decembrie 1918 a reprezentat ca delegat de drept, Garda națională română din Sânmiclăușul-Mare.[4]
^Ioan I. Șerban (coord.), Dicționarul personalităților Unirii. Trimișii românilor transilvăneni la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, Muzeul Național al Unirii, Alba Iulia, 2003
Ioan I. Șerban, Dorin Giurgiu, Ionela Mircea, Nicolae Josan, Dicționarul personalităților Unirii. Trimișii românilor transilvăneni la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, Muzeul Național al Unirii, Alba Iulia, 2003, ISBN 973-8141-90-7
Gelu Neamțu, Mircea Vaida-Voevod, 1 decembrie 1918. Mărturii ale participanților, vol. I-II, Editura Academiei Române, București, 2005, ISBN 973-27-1258-9 (vol. I); ISBN 973-27-1264-3 (vol. II)
Lectură suplimentară
Daniela Comșa, Eugenia Glodariu, Maria M. Jude, Clujenii și Marea Unire, Muzeul Național Transilvania, Cluj-Napoca, 1998
Florea Marin, Medicii și Marea Unire, Editura Tipomur, Târgu Mureș, 1993
Silviu Borș, Alexiu Tatu, Bogdan Andriescu, (coord.), Participanți din localități sibiene la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, Editura Armanis, Sibiu, 2015