Valea Călmățuiului este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în nord-estul Muntenei, pe teritoriile județelor Buzău și Brăila[2].
Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România)[5] și se întinde pe o suprafață de 17.923 hectare[6].
Situl reprezintă o zonă naturală (pajiști naturale, stepe, pășuni și terenuri arabile) încadrată în bioregiunea continentală și stepică a Văii Călmățuiului (afluent al Dunării); ce conservă două tipuri de habitate naturale: Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetație din Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion și Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice [7] și protejază specii importante din fauna și ihtiofauna Câmpiei Călmățuiului.
La baza desemnării sitului se află câteva specii faunistice enumerate în anexa I-a a Directivei Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică)[8], printre care un mamifer: popândău (un rozător din specia Spermophilus citellus, specie considerată vulnerabilă și aflată pe lista roșie a IUCN)[9]; amfibieni și reptile: buhaiul de baltă cu burtă roșie (Bombina bombina)[10] și țestoasa de baltă (Emys orbicularis); zvârlugă (un pește din specia Cobitis taenia); precum și un lepidopter din specia Lycaena dispar (fluture purpuriu).
La nivelul ierburilor este semnalată prezenața mai multor plante rare cu specii de: pelin (Artemisia santonicum), albăstrică (Aster tripolium), ciufă (Cyperus pannonicus), trifoi frăguț (Trifolium fragiferum), broscăriță (Triglochin palustris), ghirin (Suaeda maritima), bălănică (Puccinellia distans) sau pipirig (Juncus gerardi)[11].