Valea lui David este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a unor habitate naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în nord-estul României, pe teritoriul județului Iași[2].
Localizare
Aria naturală se află în partea central-estică a județului Iași, pe teritoriile administrative ale comunelor: Lețcani, Miroslava, Rediu și Valea Lupului[3]; și este străbătută de drumul județean DJ248D care leagă satul Bogonos de Horlești.
Înființare
Instituirea regimului de arie naturală protejată pentru situl de importanță comunitară „Valea lui David” s-a făcut prin Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România)[4]. Acesta se întinde pe o suprafață de 1.435 hectare[5] și include rezervația naturalăFânețele seculare Valea lui David (46,36 ha).
Biodiversitate
Situl dispune de trei clase de habitate comunitare (Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice, Stepe ponto-sarmatice și Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice); prezentând o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre[6].
Valea lui David reprezintă o zonă naturală (păduri în tranziție, plantații de arbori, mlaștini, smârcuri, turbării, culturi cerealiere extensive, pajiști ameliorate) încadrată în bioregiunea geografică continentală a Câmpiei Moldovei. Rețeaua hidrografică principală a sitului este alcătuită din valea Roșior și râul Bogonos (afluent al râului Bahlui) și aparține bazinul hidrografic al Prutului.
Faună și floră
La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice (mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești, insecte) și floristice (arbori, arbusti, ierburi, flori) enumerate în anexa I-a a Directivei Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică)[7] sau aflate pe lista roșie a IUCN.
Păsări: acvilă țipătoare mică (Aquila pomarina), gaia neagră (Milvus migrans), gaia roșie (Milvus milvus), erete de stuf (Circus aeruginosus), erete vânăt (Circus cyaneus), barză albă (Ciconia ciconia), erete alb (Circus macrourus), uligan pescar (Pandion haliaetus), șoim călător (Falco peregrinus), chirighița cu obraz alb (Chlidonias hybrida), vânturel de seară (Falco vespertinus), ciocârlie de câmp (Alauda arvensis), fâsă de câmp (Anthus campestris), cuc (Cuculus canorus), pupăză (Upupa epops), nagâț (Vanellus vanellus), sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio), sfrânciocul cu frunte neagră (Lanius minor), ciuf de câmp (Assio flammeus); toate protejate la nivel european prin Directiva CE 147/CE din 30 noiembrie 2009 (privind conservarea păsărilor sălbatice)[9];
Reptile și amfibieni: Vipera ursinii ssp moldavica - o reptilă (endemică pentru țara noastră) cunoscută sub denumirea populară de viperă de fâneață[10], șarpele de alun (Coronella austriaca), șopârla de câmp (Lacerta agilis), gușterul (Lacerta viridis), brotacul verde de copac (Hyla arborea)[11];
Printre speciile de plante care vegetează în arealul sitului se află mai multe rarități floristice (arbusti, ierburi și flori); dintre care unele protejate la nivel european prin aceeași Directivă CE 92/43 din 21 mai 1992[7].
În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, monumente de arhitectură, situri arheologice, arii naturale protejate); astfel: