PROFILPELAJAR.COM

Svalbard

Drapelul Svalbard

Geografie

Suprafață

- totală 61,022 km²

Cel mai înalt punct Newtontoppen[*] (1.713 m)

Fus orar OEC (UTC+1)

Ora de vară OVEC (UTC+2)

Populație

- Recensământ 1 iulie 2011 2,394

Limbi oficiale Limba norvegiană

Guvernare

Sistem politic Regiune a Norvegiei

Guvernator Odd Olsen Ingerø

Capitala Longyearbyen

Economie

PIB (PPC)

PIB (nominal)

Monedă Coroană norvegiană (NOK)

Coduri și identificatori

Prefix telefonic 47

Domeniu Internet .no (există și .sj, dar nu este folosit^[2])

Modifică date / text

Svalbard este un teritoriu insular în Oceanul Arctic, format din Insula Spitzbergen, insula Kvitøya și Insula Urșilor (Bjørnøya). Svalbard este situat la 600 de km de coastele Norvegiei și este administrat de Norvegia.

Istorie

Este posibil ca Svalbard să fi fost descoperit de vikingi și/sau ruși încă din secolul XII. Tradiția scandinavă atestă existența unui teritoriu numit Svalbarði - tradus "periferie rece" (acest tărâm ar fi putut totuși fi la fel de bine Jan Mayen sau coasta estică a Groenlandei). Olandezul Willem Barents a fost primul care a descoperit indisputabil Svalbardul în 1596. În secolele XVII și XVIII insulele au servit drept locație internațională pentru vânătoarea de balene, iar cu această ocazie Balena de Groenlanda a fost exterminată din regiune.

Politică

În urma Tratatului Svalbardului din 1920, Norvegia a obținut control total asupra arhipelagului. Acesta, spre deosebire de Zona Antarctică Norvegiană, este parte a Regatului Norvegiei și nu un teritoriu dependent. Tratatul a intrat în vigoare în 1925 ca urmare a Actului Svalbard. Toate cele patruzeci de țări semnatare ale tratatului au dreptul de a desfășura activități comerciale în arhipelag, acestea fiind supuse legislației norvegiene. Tratatul limitează dreptul Norvegiei de a colecta impozite în favoarea finanțării serviciilor.

Geografie

În Svalbard există relief de platou, dominat de culmi muntoase.

Așezări

Barentsburg (Баренцбург) (localitate rusă, 500 locuitori)
Bjørnøya (Stație meteorologică norvegiană, 9 locuitori)
Grumantbyen (Грумант) (localitate rusă, abandonată în 1961, reluarea activității miniere a fost anunțată în 2003)
Hopen (Stație meteorologică norvegiană, 4 locuitori)
Hornsund (Stație de cercetare poloneză, 8 locuitori)
Isfjord radio
Longyearbyen (2075 locuitori)
Ny-Ålesund (40 locuitori)
Pyramiden (Пирамида) (localitate rusă, abandonată în 2000)
Smeerenburg (localitate olandeză în nord-vestul insulei Amsterdam, abandonată în 1660)
Sveagruva (populație: 210)

Clima

Clima insulelor Svalbard este de tip subpolară în sud și polară în nord, cu ierni lungi și foarte aspre, care pot dura până la 9 sau 10 luni pe an, iarba, florile și puținii copaci înverzind în scurtul sezon de vară în care temperaturile , chiar și așa , abia ating 5-7 grade Celsius.

Date climatice pentru Longyearbyen
Luna	Ian	Feb	Mar	Apr	Mai	Iun	Iul	Aug	Sep	Oct	Nov	Dec	Anual
Maxima medie °C (°F)	−13 (8,6)	−13 (8,6)	−13 (8,6)	−9 (15,8)	−3 (26,6)	3.0 (37,4)	7.0 (44,6)	6.0 (42,8)	1.0 (33,8)	−4 (24,8)	−8 (17,6)	−11 (12,2)	−4,75 (23,45)
Minima medie °C (°F)	−20 (−4.0)	−21 (−5.8)	−20 (−4.0)	−16 (3,2)	−7 (19,4)	−1 (30,2)	3.0 (37,4)	2.0 (35,6)	−3 (26,6)	−9 (15,8)	−14 (6,8)	−18 (−0.4)	−10,33 (13,4)
Precipitații mm (inches)	22.0 (0.866)	28.0 (1.102)	29.0 (1.142)	16.0 (0.63)	13.0 (0.512)	18.0 (0.709)	24.0 (0.945)	30.0 (1.181)	25.0 (0.984)	19.0 (0.748)	22.0 (0.866)	25.0 (0.984)	271 (10,67)
Sursă: Climate and daylight in Svalbard (Longyearbyen)^[3]

Economia

Economia Svalbardului este bazată pe exploatări de minereu de fier, cupru, zinc, azbest și cărbune. Pescuitul și vânătoarea au de asemenea o contribuție importantă.

Galerie

Prins Karls Forrland este a şasea insulă ca mărime
Stânca Stappen de pe Bjørnøya
Strada principală din Longyearbyen
Pe insulele Svalbard sunt circa 3000 de urşi polari
Ny-Ålesund vara

Referințe

^ „Population in the settlements. Svalbard” (în engleză). Statistics Norway. 1 iulie 2011. Accesat în 4 ianuarie 2012.
^ „The .bv and .sj top level domains” (în engleză). Norid. Arhivat din original la 25 decembrie 2018. Accesat în 4 februarie 2011.
^ „Climate and daylight in Svalbard (Longyearbyen)”. NordicVisitor. Arhivat din original la 17 mai 2012. Accesat în mai 2011.

Bibliografie

Arlov, Thor B. (1996). Svalbards historie (în norvegiană). Oslo: Aschehoug. ISBN 82-03-22171-8.
Arlov, Thor B. and Arne O. Holm (2001). Fra company town til folkestyre (în norvegiană). Longyearbyen: Svalbard Samfunnsdrift. ISBN 82-996168-0-8.
Fløgstad, Kjartan (2007). Pyramiden: portrett av ein forlaten utopi (în norvegiană). Oslo: Spartacus. ISBN 82-430-0398-9 Verificați valoarea |isbn=: checksum (ajutor).
Tjomsland, Audun and Wilsberg, Kjell (1995). Braathens SAFE 50 år: Mot alle odds (în norvegiană). Oslo. ISBN 82-990400-1-9.
Torkildsen, Torbjørn et. al. (1984). Svalbard: vårt nordligste Norge (în norvegiană). Oslo: Forlaget Det Beste. ISBN 82-7010-167-2.
Umbreit, Andreas (2005). Guide to Spitsbergen (în engleză). Bucks: Bradt. ISBN 1-84162-092-0.

Legături externe

Materiale media legate de Svalbard la Wikimedia Commons

Sysselmannen.no Arhivat în 23 iulie 2011, la Wayback Machine. – pagina oficială a guvernatorului din Svalbard
Svalbard Tourism Arhivat în 14 ianuarie 2006, la Wayback Machine. – situl web al consiliului turistic
TopoSvalbard – hartă interactivă a arhipelagului Svalbard

[islandsize-1] „Population in the settlements. Svalbard” (în engleză). Statistics Norway. 1 iulie 2011. Accesat în 4 ianuarie 2012.

[2] „The .bv and .sj top level domains” (în engleză). Norid. Arhivat din original la 25 decembrie 2018. Accesat în 4 februarie 2011.

[climate-3] „Climate and daylight in Svalbard (Longyearbyen)”. NordicVisitor. Arhivat din original la 17 mai 2012. Accesat în mai 2011.

[2]

[3]