În 1925 a absolvit Institutul de Economie Națională „Plehanov” din Moscova. A fost cercetător principal la Institutul Agrar Internațional, apoi la Institutul de Economie Mondială și Politică Mondială.[8] A colaborat cu ziarele și revistele „Pravda”, „Izvestia VTsIK”, „Bolșevic”, На Аграрном Фронте („Pe frontul agrar”), Мировое Хозяйство („Economia mondială”), Мировая Политика („Politica mondială”), Коммунистический Интернационал („Internaționala comunistă”).
În anii 1935-1938 a fost responsabil de activitaea subversivă în biroul extern al Comitetului Central al Partidului Comunist Român (PCR), din 1936 a fost membru al Comitetului Central, apoi Politburo al Comitetului Central al PCR. În 1938, prin Comintern, a fost trimis împreună cu soția sa Berta Nalcer (Ani Laufer) să lucreze ilegal în Franța (sub pseudonimul clandestin Laufer), unde, odată cu venirea la putere a regimului de la Vichy în 1940, a fost internat în lagărul de concentrare Vernet. Liderul comunist bulgar Gheorghi Dimitrov a solicitat personal procurorului general al URSS, Andrei Vîșinski, să-l întoarcă pe Timov în URSS, dar solicitarea sa a primit răspuns negativ pe baza caracteristicilor colegilor lui Timov din Comitetul Central al PCR. Mai târziu a fost transferat în lagărul de concentrare de la Auschwitz, unde a murit la 17 august 1943.
Fratele său Matvei Tinkelman, a murit pe front în 1942.
Publicații
Октябрьская революция и аграрные реформы в Европе („Revoluția din Octombrie și reformele agrare în Europa”). Мoscova: Московский рабочий, 1928.
Аграрный вопрос и крестьянское движение в Румынии („Întrebarea agrară și mișcarea țărănească din România”): Anti-neoiobagia (Critică adusă teoriei lui Constantin Dobrogeanu-Gherea). М.: Московский рабочий, 1929.
Румыния („România”). Мoscova: Московский рабочий, 1931.
Экономика Восточной Европы: аграризация или индустриализация? („Economia Europei de Est: agrarizare sau industrializare?”) Мoscova: Государственное социально-экономическое издательство, 1931.
