Simpatoliticele (denumite și adrenolitice sau simpatoplegice) sunt substanțe medicamentoase care împiedică efectul mediatorilor endogeni adrenalină și noradrenalină asupra receptorilor vegetativi simpatici sau care împiedică efectele excitării neuronilor simpatici.^[1] Antagoniștii adrenergici au unele indicații importante, fiind utilizați adesea în hipertensiunea arterială.

Inhiba recaptarea precursorilor din fanta sinaptica, deci prin epuizarea neurotransmitatorului.

După mecanismul de acțiune, simpatoliticele pot acționa direct sau indirect:

Simpatolitice cu acțiune directă

• Antagoniști alfa
• Antagoniști beta
• Antagoniști alfa și beta

Simpatolitice cu acțiune indirectă

• Centrale:
  • Apraclonidină
  • Brimonidină
  • Clonidină
  • Guanabenz
  • Guanfacină
  • Rilmenidină
  • Metildopa
  • Moxonidină
• Periferice:
  • Rezerpină
  • Bretiliu
  • Guanetidină

După selectivitate, simpatoliticele cu acțiune directă pot fi selective sau neselective:

Antagoniști alfa₁-selectivi

• Prazosin^[2]
• Doxazosin
• Terazosin
• Alfuzosin
• Doxazosin
• Silodosin

Antagoniști alfa₂-selectivi

• Yohimbină

Antagoniști alfa-neselectivi

• Dibenamină
• Fentolamină
• Fenoxibenzamină
• Tolazolină

Antagoniști beta₁-selectivi

• Beta-blocante cardioselective:
  • Acebutolol (prezintă activitate intrinsecă simpatomimetică)
  • Atenolol
  • Betaxolol
  • Bisoprolol
  • Celiprolol
  • Esmolol
  • Metoprolol
  • Nebivolol

Antagoniști beta-neselectivi

• Alprenolol
• Bucindolol
• Carteolol
• Propranolol
• Pindolol
• Nadolol
• Timolol

Antagoniști alfa și beta

• Carvedilol
• Labetalol

• Simpatomimetic
• Parasimpatolitic
• Parasimpatomimetic