Siegfried Lenz s-a născut la data de 17 martie în anul 1926 în Lyck. A început să studieze literatura și filosofia după războiul la Universitatea din Hamburg, devenind mai apoi redactor. O dată cu publicarea primului său roman intitulat Au fost șoimi în aer în anul 1951, Siegfried Lenz a devenit cel mai prolific și renumit autor.
În 1999, la a 250-a aniversare a nașterii lui Goethe, i s-a decernat Premiul Goethe.
Problematica operei sale o constituie vina și responsabilitatea societății și a individului, acceptarea datoriei ca noțiune concretă, implicând examenul conștiinței și opțiunea în serviciul adevărului și umanității.
Autorul a făcut apel la tehnica de redare de tip cinematografic de o remarcabilă plasticitate, desfășurată adesea contrapunctic. De asemenea, este remarcabilă adecvarea stilistică la meandrele narațiunii.
În ultimii ani Lenz a trăiit ca autor independent în Hamburg.[7]
Scrieri
1951: „Erau ulii în văzduh” (Es waren Habichte in der Luft)
.svg){kind=small}
