PROFILPELAJAR.COM

Prezență online
Sedusă și abandonată
Sedotta e abbandonata
Afișul românesc al filmului
Titlu original	Sedotta e abbandonata
Gen	film de comedie film dramatic
Regizor	Pietro Germi
Scenarist	Agenore Incrocci, Furio Scarpelli, Luciano Vincenzoni și Pietro Germi
Producător	Franco Cristaldi
Studio	Lux Film, Ultra Film, Vides Cinematografica Compagnie Cinématographique de France (Paris)
Director de imagine	Aiace Parolin
Montaj	Roberto Cinquini
Muzica	Carlo Rustichelli
Distribuție	Stefania Sandrelli Aldo Puglisi Saro Urzì Lando Buzzanca
Premiera	30 ianuarie 1964
Premiera în România	12 noiembrie 1964 (1964-11-12)
Durata	122 minute a/n
Țara	Italia Franța
Locul acțiunii	Sicilia
Limba originală	italiană
Disponibil în română	subtitrat
Precedat de	Divorț italian (1961)
Urmat de	Doamnelor și domnilor (1966)
Pagina IMDb
Modifică date / text

Sedusă și abandonată (titlul original: în italiană Sedotta e abbandonata) este un film de comedie italo-francez făcând parte din genul Commedia all'italiana, realizat în 1964 de regizorul Pietro Germi, protagoniști fiind actorii Stefania Sandrelli, Aldo Puglisi, Saro Urzì și Lando Buzzanca.^[1]

Filmul face parte dintr-o trilogie care a început cu Divorț italian (1961), Sedusă și abandonată și s-a încheiat cu Doamnelor și domnilor (1966).

Conținut

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Într-un sat din Sicilia Sciacca, Peppino profită de siesta Matildei, logodnica sa, pentru a abuza de Agnese, sora lui Matilde. Agnese rămâne însărcinată. Aflând acest lucru, Vincenzo, tatăl fetelor, gardian dur și fără compromisuri când e vorba de onoarea familiei, devine furios, rupe logodna lui Matilde și Peppino, o sechestrează pe Agnese în camera ei și îi cere lui Peppino să-și repare vina. Peppino refuză să se căsătorească cu Agnese, care conform codului de onoare sicilian, prin „cedarea” ei a devenit lipsită de demnitate pentru a se căsători cu ea.

Vincenzo organizează o crimă de onoare, care în conformitate cu legea italiană de atunci, făptașul ar fi primit o pedeapsă foarte ușoară. Așadar, Antonio, singurul fiu al lui Vincenzo, ar trebui să îl caute pe Peppino și să-l omoare. Agnese, încă îndrăgostită de Peppino, încearcă să-i salveze viața, denunțându-l pe fratele ei carabinierilor; în plus, Antonio nu are curajul să-l omoare pe Peppino.

În urma denunțului lui Agnese, toată lumea merge la tribunal, iar judecătorul își dă seama cu ușurință de vina lui Peppino, care drept urmare este condamnat pentru seducerea unei minore. Don Vincenzo se teme cel mai mult tocmai de această hotărâre judecătorească, pentru că așa, pierderea virginității fiicei sale, va deveni publică. Mai mult chiar, părinții lui Peppino sunt cei care îl imploră pe Vincenzo să-i acorde mâna lui Agnese fiului lor, legea prevăzând că mariajul șterge orice infracțiune de corupere și l-ar salva pe Peppino de la închisoare. Vincenzo profită de ocazie pentru a-i „da” mâna fetei, pentru a demonstra opiniei publice că Agnese nu are nicio vină și este liberă să accepte cererea sau nu. Agnese, care acum îl urăște pe Peppino, ar dori să-l refuze, dar familia ei și toți cei din sat exercită atât de multă presiune asupra ei încât ajunge să cedeze și să se resemneze la o căsătorie pe viață (divorțul în Italia în acel timp, nu era permis) cu bărbatul pe care îl urăște și care o urăște și el. Vincenzo, victima unui accident vascular cerebral, în pragul morții, continuă să se gândească doar la căsătoria care ar salva onoarea familiei sale și este în final îngropat, pe piatra funereră având inscripția „onoare și familie”. Naiva Matilde, care nu înțelesese nimic din toate acestea, ajunge să se facă călugăriță.