Articolele Confederației au permis și indicat primului Congres al Uniunii, Congresul Continental, să selecționeze "astfel de comitete și ofițeri civili care sunt necesari conducerii afacerilor generale ale Statelor Unite (conform citatului original, "such committees and civil officers as may be necessary for managing the general affairs of the United States"). La data de 10 august1781, la exact șapte luni după rezoluția sa din 10 ianuarie1781, Congresul a selecționat pe Robert R. Livingston, unul din delegații statuluiNew York, ca primul secretar al afacerilor externe al Statelor Unite (în original, pe scurt, Secretary for Foreign Affairs). Din varii motive, Livingston nu a putut să preia funcția decât la 20 octombrie1781. A servit în oficiu până în 4 iunie1783, dată la care a fost succedat de John Jay, care a servit până la data de 3 martie1789, când exercitarea guvernării Statelor Unite conform Articolelor Confederaţiei a fost înlocuită cu guvernarea conform Constituției Statelor Unite ale Americii.
Funcția de secretar al afacerilor externe împreună cu Departamentul afacerilor externe (în original, "Secretary of Foreign Affairs" și "Department of Foreign Affairs") au fost reintroduse printr-o lege semnată de George Washington, primul președinte american, la 27 iulie1789. Oricum, înainte ca funcția să fi fost ocupată, la 15 septembrie1789, Washington a semnat o altă lege adițională prin care numele de "secretar al afacerilor externe" era schimbat în "secretar de stat al Statelor Unite" (în original, "United States Secretary of State"), schimbând simultan și numele departamentului din "Departamentul de stat al afacerilor externe ale Statelor Unite ale Americii" în "Departamentul de stat al Statelor Unite ale Americii" (în original, "United States Department of State"), adăugând simultan mai multe responsabilități și puteri interne atât oficiului secretarului cât și departamentului.
Secretari pentru afacerile externe / Secretaries for Foreign Affairs