PROFILPELAJAR.COM

Date personale
Salah Stétié

Născut	28 septembrie 1929^[1]^[2]^[3] Beirut, Mandatul francez pentru Siria și Liban^[4]^[5]
Decedat	19 mai 2020 (90 de ani)^[6]^[2]^[5] Le Chesnay-Rocquencourt^⁠(d), Île-de-France, Franța^[5]
Cetățenie	Franța^[7]^[8] Liban^[9]^[10]^[8]^[1]^[11]
Religie	islam
Ocupație	poet eseist critic de artă diplomat critic literar[*] scriitor
Limbi vorbite	limba franceză^[7]^[3]^[1]^[8] limba arabă
Studii	Saint Joseph University of Beirut[*]
Activitatea literară
Limbi	limba franceză limba arabă
Subiecte	cultura ocidentală; tradiții orentale; mortalitatea omului; aspirația către divin
Specie literară	poezie, proză
Note
Premii	Grand Prix de la Francophonie (1995) Prix de l’amitié franco-arabe Ofițer al Legiunii de Onoare (2015)
Prezență online
site web oficial
Modifică date / text

Salah Stétié (n. 28 septembrie 1929, Beirut, Mandatul francez pentru Siria și Liban – d. 19 mai 2020, Le Chesnay-Rocquencourt^⁠(d), Île-de-France, Franța) a fost un scriitor, poet, traducător, eseist și diplomat libanez care a scris în limba franceză. A deținut diverse funcții diplomatice pentru Liban, în țări precum Maroc și Franța.^[12] A fost pimul poet arab care și-a publicat lucrările în franceză.^[13]

Educație

Salah Stétié s-a născut pe 28 septembrie 1929, la Beirut, Liban, într-o familie sunnită burgheză. Tatăl său, Mahmoud Stétié , a fost profesor și poet arab și i-a oferit fiului său o bază solidă în cultura arabă și musulmană.^[14]

În țara natală, a studiat la Colegiul protestant francez din Beirut, la Universitatea Saint Joseph din Beirut și la Școala de Arte din Beirut, unde a aprofundat Literele și Dreptul sub tutela lui Gabriel Bounoure, pe care îl considera un profesor spiritual. Apoi a obținut o bursă și și-a continuat studiile despre orientalism la Sorbona în 1951.^[15] Aici s-a împrietenit cu o serie de poeți francezi, printre care Yves Bonnefoy. Parisul a devenit unul dintre cei doi „poli mentali” pentru Stétié; el a ajuns să se considere la fel de francofon și parizian, precum arab și libanez.^[16]

Carieră

În 1955 s-a întors în Liban, unde a predat la Academia Libaneză de Arte Frumoase, la Școala de Arte din Beirut și la Universitatea din Beirut, până în 1961, când și-a început cariera diplomatică.

În anii 1960 a lucrat ca diplomat cultural libanez în Paris și în Europa Occidentală și, de asemenea, ca delegat al UNESCO pentru Liban. În 1982 a început un mandat ca diplomat libanez în Olanda, funcție pe care a deținut-o până în 1984 când a fost numit diplomat în Maroc. În 1987 a fost numit secretar general al Departamentului de Afaceri Externe din țara sa natală, înainte de a reveni la funcția sa diplomatică în Țările de Jos în 1991.^[17] În 1992, s-a retras la Le Tremblay-sur-Mauldre.^[18]

A fost membru al Comisiei de Terminologie și Neologie a limbii franceze.^[19]

A tradus în limba arabă, în colaborare cu Kadhim Jihad, ciclul Poèmes de Djaykoûr, de Badr Chaker Es-Sayyâb (având caligrafii realizate de M.S. Saggar, Le Calligraphe/Philippe Picquier, 1983) și Le Prophète de Gébrane Khalil Gébrane (cu o gravură de Zao Wou-ki, ediția Marwan Hoss et Naufal, 1992).

Stétié a fost tradus în limba arabă: Antologie de texte prezentate și traduse de Kadhim Jihad (Dar al-Adab, Beirut,1982), L'Être poupée, prefață și traducere de Adonis (Dar el-Adab, Beirut, 1983), Obscure lampe de cela, traducere de Kadhim Jihad (Dar el Rayess, Londra, 1990), Fragments: Poème, prefață și traducere de Marwan Farès (Dar Araoudos, Londra 1990), Oeuvres poétiques complètes, tomul I, traducere și prefață de Jacques Assouad (Dar el-Farabi, Beirut, 1990).

De asemenea, a fost tradus în engleză, spaniolă, italiană, rusă, poloneză, turcă, neerlandeză,^[13] română.^[20]

A murit la Paris pe 19 mai 2020.^[21]

Premii

A fost distins cu Prix de l’amitié franco-arabe, premiu care celebrează prietenia franco-arabă, pentru eseul său din 1972, „Les porteurs de feu”.^[13]

În 1995 a primit Grand Prix de la Francophonie (Marele premiu ai francofoniei) decernat de Academia Franceză, pentru întreaga sa operă.^[22]^[23]

În 2015 a fost numit Ofițer al Legiunii de Onoare.^[18]

Opere

La nymphe des rats (1964)
La Mort Abeille (1972)
L'eau Froide Gardée (1973)
Fragmente: Poèmes (1973)
André Piyere de Mandiargues (1978)
Obscure Lampe De Cela (1979)
La Unième Nuit (1980)
Ur En Poèsie (1980)
Inversion de L'arbe et du Silence (1980)
L'Etre Poupée (1983)
Colombe D'Aquiline (1983)
Nuage Avec des Voix (1984)
Firdaws, essai sur les jardins et les contre-jardins de l'Islam (1984)
Incize (1988)
Le Voyage D'Alep (1991)
Les sept Dormants au péril de la poésie (1991)
L'épée des larmes (1992)
Archer Aveugle (1996)
Lecture D'Une Femme (1996)

Note

^ ^a ^b ^c IdRef, accesat în 22 ianuarie 2019
^ ^a ^b Who's Who in France
^ ^a ^b Autoritatea BnF, accesat în 22 ianuarie 2019
^ Babelio, accesat în 22 ianuarie 2019
^ ^a ^b ^c Fichier des personnes décédées
^ https://www.midilibre.fr/2020/05/20/sete-le-poete-franco-libanais-salah-stetie-est-decede-il-avait-91-ans,8895984.php Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
^ ^a ^b CONOR.SI[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor); |access-date= necesită |url= (ajutor)
^ ^a ^b ^c Virtual International Authority File, accesat în 22 ianuarie 2019
^ OpenData BNP, accesat în 22 ianuarie 2019
^ „Salah Stétié”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 22 ianuarie 2019
^ http://mak.bn.org.pl/cgi-bin/KHW/makwww.exe?BM=01&IM=04&NU=01&WI=A1755357X, accesat în 22 ianuarie 2019 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
^ „Salah Stétié, sa biographie”. Arhivat din original la 26 august 2004. Accesat în 6 iunie 2023.
^ ^a ^b ^c „Salah Stétié” (în engleză). international literature festival berlin. Accesat în 6 iunie 2023.
^ Paule Plouvier, Renée Ventresque, „Itinéraires de Salah Stétié”, L'Harmattan, 1996
^ Lazkani, Souad (23 mai 2020). „Famous Lebanese Poet Who Won Award by French Academy Just Passed Away” (în engleză). 961. Accesat în 6 iunie 2023.
^ „Huit grandes voix de la poésie de langue française”, în Poésie, nr. 76, iulie/august 1979
^ „Décès du poète libanais Salah Stétié, esthète artisan du dialogue entre les peuples” (în franceză). LEFIGARO. 20 mai 2020. Accesat în 6 iunie 2023.
^ ^a ^b „Le Tremblaysien Salah Stétié : à l'origine de ma carrière il y eut de Gaulle”. AgendaCulturel. 2 februarie 2016. Accesat în 6 iunie 2023.
^ „Salah Stétié”. akadem.org. Accesat în 6 iunie 2023.
^ Crăciun, Denisa. (2018). „Eternitatea în cuvinte”. În S. Stétié, L‘autre cóté brûlé du très pur / Cealaltă parte arsă a celui prea pur, Iași, Editura Timpul.
^ „Salah Stétié est décédé à Paris”. L'Orient-Le Jour. 20 mai 2020. Accesat în 6 iunie 2023.
^ „Salon du Livre francophone”. AgendaCulturel. 24 octombrie 2012. Accesat în 6 iunie 2023.
^ „Af-nice”. af-nice.fr. Accesat în 6 iunie 2023.