Cele trei limbi oficiale din Bosnia și Herțegovina (bosniaca, croata și sârba) sunt din punct de vedere lingvistic aceeași limbă: graiul Ștokavian (штокавски дијалекат sau štokavsko narječje) al limbii sârbo-croate. Diferențierea între cele trei etnii conlocuitoare din Bosnia și Herțegovina se face pe bază istorică și religioasă, bosniacii fiind musulmani, croațiicatolici (alfabetul lor istoric fiind cel romanic), iar sârbiiortodocși (alfabetul lor istoric fiind cel chirilic).
Istorie
La 9 ianuarie 1992, Adunarea sârbilor din Bosnia și Herțegovina a adoptat Proclamația Republicii poporului sârb din Bosnia și Herțegovina (Republika Srpska).[2]
La 28 februarie 1992, Constituția Republicii Srpska a fost adoptată și a declarat că teritoriul statului include regiuni autonome sârbe, comune și alte entități etnice sârbe din Bosnia și Herțegovina.
În 2022, miniștrii de externe ai UE s-au întâlnit la Bruxelles pentru a discuta modalități de atenuarea tensiunilor din Bosnia (Republika Srpska) în încercarea de a preveni posibila destrămare a țării, aflată în cea mai importantă criză politică de la sfârșitul războiului din 1992-1995.[3]
Granițe
Republicii Srpska este o entitate în interiorul Bosniei și Herțegovinei – cealaltă fiind Federația Bosniei și Herțegovinei. Lungimea granițelor Republicii Srpska este de 2.170 de kilometri, dintre care 1.080 se referă la granița cu Federația Bosniei și Herțegovinei.[4] Frontierele au fost stabilite fără a ține cont de factorii etnici, istorici și natural-geografici și au fost determinate pe baza situației politico-militare din momentul semnării Acordurilor de la Dayton (1995).
Conform calculelor, dacă teritoriul Republicii Srpska ar fi un cerc consolidat, lungimea granițelor acestei entități ar fi de 561 km.[5][6]