PROFILPELAJAR.COM

Prezență online
Regina africană
The African Queen
Afișul filmului
Titlu original	The African Queen
Gen	film de aventură
Regizor	John Huston
Scenarist	John Huston James Agee Pe baza The African Queen de C. S. Forester
Bazat pe	The African Queen[*]^[1]
Producător	Sam Spiegel John Woolf (necreditat)
Studio	Horizon Pictures Romulus Films Ltd^[2]
Distribuitor	United Artists (SUA) Independent Film Distributors (Marea Britanie)
Director de imagine	Jack Cardiff
Montaj	Ralph Kemplen
Muzica	Allan Gray
Distribuție	Humphrey Bogart Katharine Hepburn Robert Morley
Premiera	20 februarie 1951
Durata	105 min.
Țara	Statele Unite, Marea Britanie
Filmat în	Republica Democratică Congo Turcia
Locul acțiunii	Africa
Limba originală	engleză
Disponibil în română	subtitrat
Premii	Premiul Oscar pentru cel mai bun actor (Humphrey Bogart, 1950)
Nominalizări	Premiul Oscar pentru cel mai bun actor (Humphrey Bogart, 11 februarie 1952) Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță (Katharine Hepburn, 11 februarie 1952) Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor (John Huston, 11 februarie 1952) Premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu adaptat (James Agee[*] și John Huston, 11 februarie 1952)
Parte a seriei	National Film Registry^[3]
Website oficial	http://www.african-queen-movie.com/
Pagina IMDb
Modifică date / text

Regina africană (titlul original fiind The African Queen) este un celebru film al anilor ‘50, nominalizat pentru premiul Oscar la categoria „cel mai bun film”. În rolurile principale: Humphrey Bogart (laureat cu Oscar) și Katharine Hepburn.

Filmul se bazează pe romanul cu același nume din 1935 scris de C. S. Forester.

Prezentare

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Filmul reconstituie o poveste de la începutul primului război mondial: în Africa Centrală, o misionară din Anglia și un aventurier canadian fug din calea nemților la bordul unei ambarcațiuni bizare, numită „Regina africană”.

De-a lungul unei călătorii cu multe greutăți, certuri și pe fondul unui pericol permanent generat de război, cei doi eroi ai filmului câștigă respect unul pentru celălalt, iar între ei se înfiripă și o poveste de dragoste.

Adevăratul premiu însă – și ținta călătoriei lor de-a lungul răului Ulonga Bora -, altul decât distrugerea vasului de război nemțesc, este să treacă peste obstacolele psihologice care îi despart.

Distribuție

Humphrey Bogart ca Charlie Allnut
Katharine Hepburn ca Rose Sayer
Robert Morley ca Rev. Samuel Sayer
Peter Bull ca Captain of Louisa
Theodore Bikel ca Primul Ofițer
Walter Gotell ca Ofițer Secund
Peter Swanwick ca Primul Ofițer de pe Shona
Richard Marner ca Ofițerul Secund de pe Shona

Producție și primire

După închiderea companiei Santana Productions, Bogart a jucat împreună cu Katharine Hepburn în filmul Regina africană (1951) regizat de John Huston. Romanul lui C. S. Forester pe care s-a bazat a fost ignorat și lăsat nedezvoltat timp de 15 ani, până când producătorul Sam Spiegel și Huston au cumpărat drepturile de autor. Spiegel i-a trimis cartea lui Katharine Hepburn; ea l-a sugerat pe Bogart pentru rolul principal masculin, crezând că „el era singurul om care ar fi putut juca rolul respectiv”.^[4] Dragostea de aventură a lui Huston, prietenia sa profundă (și succesul) cu Bogart și șansa de a lucra cu Hepburn l-au convins pe actor să părăsească Hollywoodul pentru o filmare dificilă în Congo Belgian. Bogart urma să obțină 30% din profituri și Hepburn 10%, plus un salariu relativ mic pentru cei doi. Vedetele s-au întâlnit la Londra și au anunțat că vor lucra împreună.

Bacall a călărit cu Bogart, lăsând în urmă, în Los Angeles, băiețelul lor. Familia Bogart a început cu o călătorie de promovare a filmului în Europa, în timpul căreia cei doi l-au întâlnit pe papa Pius al XII-lea.^[5] Bacall s-a făcut ulterior utilă ca bucătar, asistentă medicală și la spălarea hainelor; soțul ei a spus: „Nu știu ce am fi făcut fără ea. Ea mi-a lustruit lenjeria în Africa cea mai întunecată.”^[6] Întreaga echipă de producție și distribuția a făcut dizenterie, cu excepția lui Bogart și a lui Houston, care au mâncat conserve și au băut băuturi alcoolice. Bogart a explicat: „Am mâncat doar fasole, sparanghel conservat și whisky scoțian. Ori de câte ori o muscă ne-a mușcat pe Huston sau pe mine, a căzut moartă.”^[7] Hepburn, care nu consuma deloc alcool, a filmat în condiții grele, a slăbit și într-un timp a fost grav bolnavă. Bogart a rezistat cerințelor lui Huston de a folosi lipitori reale într-o scenă cheie în care Bogart a tras după el o barcă printr-o mlaștină; astfel au fost folosite falsuri rezonabile.^[8] Echipajul a fost epuizat de boli, invazii de furnici, hrană și apă proastă, atacuri de hipopotami, căldură feroce, izolare și un incendiu pe barcă.^[9] În ciuda disconfortului de a sări de pe barcă în râuri și mlaștini, „Regina africană” pare să reînvie iubirea timpurie a lui Bogart pentru bărci; când s-a întors în California, a cumpărat o șalupă clasică din mahon Hacker-Craft pe care a păstrat-o până la moarte.

Regina africană a fost primul film Tehnicolor în care a jucat Bogart. Este de remarcat faptul că a jucat doar în câteva filme color: pe lângă „Regina africană”, acestea sunt Revolta de pe Caine, Contesa desculță, Nu suntem îngeri și Mâna stângă a Domnului.

În 1952, pentru rolul lui Charlie Allnutt, Bogart a primit singurul său Oscar pentru cel mai bun actor (din trei nominalizări în total). Bogart credea că acesta este cel mai bun rol al carierei sale.^[10] Bogart a sfătuit-o pe Claire Trevor când a fost nominalizată pentru rolul din Key Largo: „Spune doar că ai făcut totul singură și nu mulțumi nimănui.” Dar când Bogart însuși a primit un Oscar, el a spus: „Este un drum lung - de la Congo Belgian până la scena din această clădire. Aici e mult mai frumos. Mulțumesc foarte mult. Nimeni nu ar fi reușit singur. La fel ca tenisul, ai nevoie de un adversar sau un partener bun pentru a scoate tot ce ai mai bun în tine. John și Katy m-au ajutat să ajung aici.” În ciuda premiului și a recunoașterii implicite, Bogart a spus mai târziu: „Singurul mod de a supraviețui unui Oscar este să nu mai încerci niciodată să câștigi altul... prea multe vedete... îl câștigă și apoi își dau seama că trebuie să se autodepășească ... [dar] le este frică să riște. Rezultatul: o mulțime de interpretări plictisitoare în filme plictisitoare.”^[11]

Note

^ „Regina africană”, Svensk Filmdatabas[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^ „Company Information”. movies.nytimes.com. Accesat în 3 octombrie 2010.
^ https://www.loc.gov/programs/national-film-preservation-board/film-registry/complete-national-film-registry-listing/, accesat în 25 octombrie 2022 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
^ Sperber and Lax 1997, p. 439.
^ Meyers 1997, p. 248..
^ Meyers 1997, p. 249..
^ Sperber and Lax 1997, p. 444.
^ Sperber and Lax 1997, p. 447.
^ Sperber and Lax 1997, pp. 444–445.
^ Meyers 1997, p. 258..
^ Meyers 1997, pp. 259–260..

Bibliografie

Bacall, Lauren. By Myself. New York: Alfred Knopf, 1979. ISBN: 0-394-41308-3.
Bogart, Stephen Humphrey. Bogart: In Search of My Father. New York: Dutton, 1995. ISBN: 0-525-93987-3.
Citro, Joseph A., Mark Sceurman and Mark Moran.Weird New England. New York: Sterling, 2005. ISBN: 1-4027-3330-5.
Halliwell, Leslie. Halliwell's Film, Video and DVD Guide. New York: Harper Collins Entertainment, 2004. ISBN: 0-00-719081-6.
Hepburn, Katharine. The Making of the African Queen. New York: Alfred Knopf, 1987. ISBN: 0-394-56272-0.
Hill, Jonathan and Jonah Ruddy. Bogart: The Man and the Legend. London: Mayflower-Dell, 1966.
History of the U.S.S. Leviathan, Cruiser and Transport Forces, United States Atlantic Fleet, pp. 207–208.^{[referință neconformată]}
Humphrey Bogart. Time, June 7, 1954.
Hyams, Joe. Bogart and Bacall: A Love Story. New York: David McKay Co., Inc., 1975. ISBN: 0-446-91228-X.
Hyams, Joe. Bogie: The Biography of Humphrey Bogart. New York: New American Library, 1966 (later editions renamed as: Bogie: The Definitive Biography of Humphrey Bogart). ISBN: 0-451-09189-2.
Kanfer, Stefan. Tough Without A Gun: The Life and Extraordinary Afterlife of Humphrey Bogart. New York: Knopf, 2011. ISBN: 978-0-307-27100-6.
Meyers, Jeffrey (1997). Bogart: A Life in Hollywood. London: Andre Deutsch. ISBN 978-0-395-77399-4.
Michael, Paul. Humphrey Bogart: The Man and his Films. New York: Bonanza Books, 1965. No ISBN.
Porter, Darwin. The Secret Life of Humphrey Bogart: The Early Years (1899–1931). New York: Georgia Literary Association, 2003. ISBN: 0-9668030-5-1.
Pym, John, ed. "Time Out" Film Guide. London: Time Out Group Ltd., 2004. ISBN: 1-904978-21-5.
Santas, Constantine, The Essential Humphrey Bogart. Lanham, Maryland: Rowman & Littlefield, 2016. ISBN: 978-1-44226093-1.
Shickel, Richard. Bogie: A Celebration of the Life and Films of Humphrey Bogart. New York: Thomas Dunne Books/St. Martin's Press, 2006. ISBN: 978-0-312-36629-2.
Sperber, A. M. and Eric Lax. Bogart. New York: William Morrow & Co., 1997. ISBN: 0-688-07539-8.
Tierney, Gene with Mickey Herskowitz. Self-Portrait. New York: Peter Wyden, 1979. ISBN: 0-88326-152-9.
Wallechinsky, David and Amy Wallace. The New Book of Lists. Edinburgh, Scotland: Canongate, 2005. ISBN: 1-84195-719-4.
Wise, James. Stars in Blue: Movie Actors in America's Sea Services. Annapolis, Maryland: Naval Institute Press, 1997. ISBN: 1-55750-937-9. OCLC 36824724
Youngkin, Stephen D. The Lost One: A Life of Peter Lorre. Lexington, Kentucky: University Press of Kentucky, 2005, ISBN: 0-8131-2360-7.