PROFILPELAJAR.COM

Date personale
Rafael del Riego

Născut	7 aprilie 1784^[1]^[2] Tuña^⁠(d), Asturia, Spania
Decedat	7 noiembrie 1823 (39 de ani)^[1]^[3]^[2]^[4] Madrid, Madrid^⁠(d), Spania
Cauza decesului	pedeapsa cu moartea (spânzurare)
Părinți	Eugenio Antonio del Riego[*]
Frați și surori	Miguel del Riego[*]
Căsătorit cu	Teresa del Riego[*][[Teresa del Riego \|]]
Cetățenie	Spania
Ocupație	politician ofițer militar
Locul desfășurării activității	Madrid
Limbi vorbite	limba spaniolă^[5]
Studii	Universitatea din Oviedo[*]
Activitate
Ramura	Ejército de Tierra de España[*]
Gradul	general
Bătălii / Războaie	Războaiele napoleoniene
Modifică date / text

Rafael del Riego y Flórez (n. 7 aprilie 1784, Tuña^⁠(d), Asturia, Spania – d. 7 noiembrie 1823, Madrid, Madrid^⁠(d), Spania) a fost un general spaniol politic și liberal, care a jucat un rol-cheie în declanșarea Triennium liberal (Trienio liberal în spaniolă).

Tinerețe

Riego s-a născut la 9 aprilie 1784 ^[6] (conform altor surse 24 noiembrie 1785) în Tineo, în Asturias . După absolvirea Universității din Oviedo în 1807, s-a mutat la Madrid, unde s-a alăturat armatei.

Războiul peninsular

În 1808, în timpul Războiului de Independență spaniol, a fost luat captiv de francezi și încarcerat în El Escorial, de unde a scăpat în cele din urmă.

La 10 noiembrie a luat parte la bătălia de la Espinosa de los Monteros, după care a fost din nou luat prizonier. Trei zile mai târziu a fost trimis în Franța și după ce și-a schimbat numele în „Riego” (fără „del”), în cele din urmă a fost eliberat. A călătorit în jurul Angliei și al statelor germane, iar în 1814 s-a întors în Spania chiar înaintea desființării Constituției spaniole din 1812 să de către Fernando VII. În Spania, Riego s-a alăturat din nou armatei cu un grad de locotenent-colonel și a depus jurământul Constituției. În cei șase ani de absolutism care au urmat restaurării regelui Fernando VII, liberalii spanioli au dorit să restabilească Constituția spaniolă, pe care regele a desființat-o în mai 1814. Riego s-a alăturat francmasonilor și a colaborat cu liberalii în mai multe conspirații împotriva regelui, care nu au reușit. ^{[necesită citare]}

Revolta de la 1820

În 1819, regele forma o armată de zece batalioane pentru a lupta în războaiele de independență spaniolo-americane . Riego a primit comanda batalionului asturian . După ce a ajuns la Cádiz, împreună cu alți ofițeri liberali, a început o revoltă la 1 ianuarie 1820, cerând revenirea Constituției din 1812.

Trupele lui Riego au pornit prin orașele Andaluziei cu speranța de a începe o răscoală anti-absolutistă, dar populația locală a fost în cea mai mare parte indiferentă. Totuși, o răscoală a avut loc în Galicia și s-a răspândit rapid în toată Spania. ^[7] La 7 martie 1820, palatul regal din Madrid a fost înconjurat de soldați sub comanda generalului Francisco Ballesteros, iar la 10 martie, regele a fost de acord să restabilească Constituția.

Sfârșitul vieții

Noul guvern progresist l-a promovat pe Riego la feldmareșal și l-a făcut căpitan general al Galiției. La 8 ianuarie 1821 a preluat comanda în Aragon și s-a mutat la Zaragoza . La 18 iunie, s-a căsătorit cu vara sa, Maria Teresa del Riego y Bustillos. La 4 septembrie 1821, din cauza unei revolte republicane eșuate, a fost acuzat pe nedrept de republicanism și încarcerat.

Totuși, popularitatea lui a crescut, iar manifestații au avut loc la Madrid, solicitând eliberarea lui. În martie 1822, a fost ales la Parlamentul Spaniei și, în cele din urmă, eliberat din închisoare.

În decembrie 1822, la Congresul din Verona, țările Alianței Quintuple au decis că o Spanie care se învecina cu republicanismul era o amenințare pentru echilibrul Europei, iar Franța a fost aleasă să forțeze restabilirea monarhiei absolute în Spania.

La 7 aprilie 1823, armata franceză a trecut granițele. Riego a preluat comanda Armatei a Treia și a rezistat invadatorilor, precum și grupurilor absolutiste locale. La 15 septembrie a fost trădat și luat prizonier într-o moșie de țară din apropierea satului Arquillos, Jaén . A fost dus la Madrid. În ciuda cererii de clemență a regelui, Riego a fost găsit vinovat de trădare, deoarece a fost unul dintre membrii parlamentului care a votat în favoarea preluării puterii de la rege. La 7 noiembrie 1823, a fost spânzurat în Piața La Cebada din Madrid. ^[8]

Memorie

El Himno de Riego, o melodie scrisă în onoarea lui Riego, a devenit imnul celei de-a Doua Republici Spaniole (1931-1939). În prezent portretul său este afișat în clădirea Parlamentului Spaniei .

Note

^ ^a ^b Rafael del Riego, SNAC, accesat în 9 octombrie 2017
^ ^a ^b Rafael del Riego, Gran Enciclopedia Aragonesa
^ Rafael del Riego y Flórez, Diccionario biográfico español, accesat în 9 octombrie 2017
^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
^ „Rafael del Riego”. Accesat în 17 ianuarie 2013.
^ Alfonso Bullon de Mendoza y Gomez de Valugera, "Revolución y contrarrevolución en España y América (1808–1840)" in Javier Parades Alonso (ed.), España Siglo XIX, ACTAS, 1991. ISBN: 84-87863-03-5, p. 84.
^ José Luis Carretero Miramar. „Rafael del Riego y el hilo rojo de la democracia” (în Spanish). Arhivat din original la 16 iulie 2015. Accesat în 17 ianuarie 2013.