Când primul ei moștenitor, Francis Hyacinth, a murit în 1638, frații Maurice și Thomas au început, cu sprijin spaniol, războiul civil piemontez. Cele două părți au fost cunoscute ca "principisti" (susținători ai prinților) și "madamisti" (susținători ai "Madama Reale," regenta Christine). Cu ajutorul fratelui ei, regele Ludovic al XIII-lea al Franței, Marie Christine a putut să-și învingă cumnații.
Căsătorie
La 8 decembrie 1650 Henriette s-a căsătorit cu Ferdinand Maria, moștenitor al Electoratului de Bavaria. Anul următor el a devenit Elector după moartea tatălui său, Maximilian.
Henriette Adelaide a avut o influență puternică asupra politicii externe bavareze în favoarea Franței. Aceasta a condus la o alianță între Franța și Bavaria împotriva Austriei. Una dintre rezultatele alianței a fost căsătoria dintre fiica cea mare a lui Henriette Maria Anna și vărul ei Louis, Delfin al Franței (le Grand Dauphin), în 1680.
Ea a avut un rol important în construirea Palatului Nymphenburg și a bisericii Theatine din München. Mulți artiști italieni au fost invitați la München, și ea a introdus, de asemenea, opera italiană la curtea bavareză.
Henriette a murit în 1676, la vârsta de 39 de ani, la München și a fost înmormântată la biserica Theatine.
Arbore genealogic
Arbore genealogic pentru Prințesa Henriette Adelaide de Savoia
Preuß: Henriette Adelheid, Kurfürstin von Baiern [In:] Allgemeine Deutsche Biographie (ADB). vol. 50, Duncker & Humblot, Leipzig 1905, pp. 198–200.
Roswitha von Bary: Henriette Adelaide. Kurfürstin von Bayern. Pustet, Regensburg 2004, ISBN 3-7917-1873-8.
Cornelia Kemp: Das Herzkabinett der Kurfürstin Henriette Adelaide in der Münchner Residenz. Eine preziöse Liebeskonzeption und ihre Ikonographie [In:] Münchner Jahrbuch der bildenden Kunst 33, 1982, ISSN0077-1899, pp. 131–154.
Reinhold Baumstark: Abbild und Überhöhung in der höfischen Malerei unter Henriette Adelaide und dem jungen Max Emanuel [In:] Hubert Glaser: Kurfürst Max Emanuel. Bayern und Europa um 1700. vol. I: Zur Geschichte und Kunstgeschichte der Max-Emanuel-Zeit. Hirmer, Munich 1976, ISBN 3-7774-2790-X, pp. 171–205.