Președintele Camerei Deputaților din România este deputatul ales să prezideze ședințele camerei inferioare a Parlamentului României. El este și președintele Biroului permanent al Camerei Deputaților și a doua persoană în linia de succesiune prezidențială, după Președintele Senatului.[1]
Alegere
Președintele Camerei Deputaților este ales prin vot secret cu majoritatea voturilor deputaților. Dacă niciunul dintre candidați nu obține majoritatea absolută a voturilor, primii doi clasați se înfruntă din nou într-un al doilea tur, iar câștigătorul este desemnat cel care obține cele mai multe voturi.[2]
Rol
Istorie
1862–1948
Între 1862 și 1948 camera inferioară era numită Adunarea Deputaților. În 1946, Senatul a fost abolit printr-un amendament guvernamental la Constituția din 1923, iar parlamentul a devenit unicameral.
1948–1989
Legislativul se numea Marea Adunare Națională.[3] Aceasta era condusă de Prezidiul Marii Adunări Naționale, iar fiecare legislatură era supervizată de un președinte și doi vice-președinți.[3]
1990–1992
Legislativul a redevenit bicameral, iar camera inferioară a redevenit Adunarea Deputaților, ca parte a Adunării Constituante, aleasă împreună cu Senatul pentru a forma în același timp corpul legislativ și corpul ales să scrie o nouă constituție. Adunarea era condusă de un președinte ales.
1992–prezent
După votarea Constituției, Adunarea și-a schimbat numele în Camera Deputaților și este condusă de un președinte.[4]
Lista deținătorilor funcției
Afilierea politică a președinților camerei inferioare înainte de dezvoltarea sistemului partinic modern:
C (Conservator) |
CM (Conservator Moderat)
|
LR (Liberal Radical) |
LM (Liberal Moderat)
|
Afilierea politică a președinților camerei inferioare înainte de dezvoltarea sistemului partinic modern:
Președinții interimari sunt evidențiați cu caractere italice. Regulamentul Camerei Deputaților stipulează că la prima întrunire a camerei ședința este condusă de cel mai vârstnic deputat, în calitate de „președinte de vârstă”, ajutat de cei mai tineri patru deputați, în calitate de secretari.[5] Deoarece termenul președinților de vârstă este foarte scurt (una sau două zile), numele lor nu sunt incluse în lista de mai jos. Președinții interimari incluși în listă au deținut temporar funcția, în diferite circumstanțe, pentru o mai lungă perioadă de timp.
Note