În satul Petreștii de Sus s-au făcut mai multe descoperiri arheologice. În ograda unui locuitor a fost descoperit un disc de gresie de mărime neobișnuită (1,2 m diametru și 20 cm grosime) a cărui utilitate nu a fost stabilită. Se presupune că a servit ca unealtă de cult din rotunda muntelui Petrid, în locul unde au fost invocate divinități prielnice vânătorii, vieții și norocului.
Zidul natural de piatră care se opune escaladării muntelui poartă numele “Piatra Corbului”. Se presupune că numele provine din heraldica geto-dacică, corbul constituind în spiritualitatea geto-dacică un simbol al legăturii cu puterile divine, cu zeii.
Urmele prezenței romane în acest sat sunt atestate și de descoperirile făcute lângă drumul spre Borzești, în Cermei, La Cărămidă și Pietrosu: substrucții de clădiri de piatră din epoca romană, fragmente ceramice etc[2].
Prima atestare a satului este din 1401, iar apoi din 1470 ca Felsewolahpetherd[3].
Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 109), satul Petreștii de Sus apare sub numele de F. Peterd. La est de sat pe hartă este marcat prin semnul π locul public de pedepsire a delicvenților în perioada medievală.
Simon András, Gáll Enikő, Tonk Sándor, Lászlo Tamás, Maxim Aurelian, Jancsik Péter, Coroiu Teodora (). Atlasul localităților județului Cluj. Cluj-Napoca: Editura Suncart. ISBN973-864300-7.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
Dan Ghinea (). Enciclopedia geografică a României. București: Editura Enciclopedică. ISBN978-973-45-0396-4.
Valentin Vișinescu, Vasile Lechințan, Petreștii de Jos - Studiu monografic, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2002, ISBN 973-686-324-7
C. Pantelimon, Schiță monografică a satului Petreștii de Sus, în Ogorul Școalei, 1934-1936
Valentin Vișinescu, Școala și biserica din Petreștii de Sus - factor de civilizație și perenitate, în Arieșul, nr. 10, 1996
Valentin Vișinescu, Mănăstirea Schimbarea la Față - Petreștii de Sus, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007, ISBN 978-973-133-070-9
^Tumul (pl. tumuli): movilă artificială, conică sau piramidală, din pământ sau din piatră, pe care unele popoare din antichitate o înălțau deasupra mormintelor.