Din cele mai vechi timpuri, trecătoarea a fost folosită ca ruta comercială între Marea Neagră și Ungaria și mai târziu între Polonia și Transilvania. În vechime, era denumită și Pasul Tătarilor.
Trecătoarea și-a păstrat importanța și în al doilea război mondial. La 19 septembrie 1939, Brigada 10 Cavalerie Motorizată a Poloniei (condusă de colonelul Stanisław Maczek, cu un efectiv de aproximativ 1.500 soldați și mai multe tancuri), care lupta împotriva invaziei armatelor sovietice în Polonia, a primit ordinul de a se retrage în Ungaria. Ea a traversat granița cu Ungaria prin Pasul Iablonița, iar soldații au fost internați într-un lagăr de refugiați.
Armata ungară și-a transportat echipamentul logistic prin acest pas. În jurul grotei de pe Linia Arpad, s-au desfășurat lupte grele în anul 1944. La 18 octombrie 1944, trupele sovietice au trecut prin acest pas în urmărirea armatelor germane. [1]
