Oleksandra Matviiciuk

Oleksandra Matviiciuk

Matviiciuk într-o conferință video din 2021 organizată de Institutul pentru pace SUA
Date personale
Născută (41 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Boiarka, Raionul Kiev-Sveatoșîn, RSS Ucraineană, URSS Modificați la Wikidata
Cetățenie Ucraina Modificați la Wikidata
Ocupațieactivist pentru drepturile omului Modificați la Wikidata
Activitate
EducațieUniversitatea din Kiev , 2007
Alma materNavcealno-naukovîi instîtut prava Kîiivskoho naționalnoho universîtetu imeni Tarasa Șevcenka[*][[Navcealno-naukovîi instîtut prava Kîiivskoho naționalnoho universîtetu imeni Tarasa Șevcenka (faculty of law in Kyiv, Ukraine)|​]]
Ukraiinskîi humanitarnîi liței[*][[Ukraiinskîi humanitarnîi liței |​]]  Modificați la Wikidata
OrganizațieCentrul pentru libertăți civile[2]  Modificați la Wikidata
PremiiPremiul „Vasîl Stus”[*]​ ()
Premiul Nobel alternativ ()[3]
BBC 100 Women ()[4]
Democracy Defender Award[*][[Democracy Defender Award |​]] ()[5]
docteur honoris causa de l'université catholique de Louvain[*][[docteur honoris causa de l'université catholique de Louvain (honorary title awarded by the Catholic University of Louvain)|​]] ()  Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Oleksandra Veaceslavivna Matviiciuk (în ucraineană Олександра В’ячеславівна Матвійчук; n. , Boiarka, Raionul Kiev-Sveatoșîn, RSS Ucraineană, URSS) este o avocată ucraineană specializată în drepturile omului, reprezentantă a societății civile, care trăiește în Kiev. Ea conduce organizația non-profit Centrul pentru Libertăți Civile și militează activ pentru reforme democratice în țara ei și în regiunea OSCE.[6]

Educație

Oleksandra Matviiciuk a urmat cursurile Universității Naționale Taras Shevchenko din Kiev, absolvind un Master în drept (LLM) în 2007. În 2017, a fost prima femeie care a participat la programul „Lideri Ucraineni în Devenire" organizat de Universitatea Stanford.[7][8]

Carieră

Încă de la înființarea Centrului pentru libertăți civile, din 2007, Matviichuk a lucrat pentru această organizație non-profit.[9]

În 2012 Matviiciuk a devenit membră a Consiliului Consultativ din cadrul Comisarului pentru Drepturile Omului al Parlamentului Ucrainian (Rada Supremă).[10][11]

După represiunea violentă a demonstrațiilor pașnice din Piața Independenței din Kiev la 30 noiembrie 2013, ea a coordonat inițiativa cvică SOS Euromaidan⁠(Euromaidan SOS)[SOS&page=%D0%84%D0%B2%D1%80%D0%BE%D0%BC%D0%B0%D0%B9%D0%B4%D0%B0%D0%BD+SOS&targettitle=SOS+Euromaidan traduceți]. Scopul Euromaidan SOS a fost de a oferi asistență juridică victimelor Euromaidan din Kiev și din alte orașe ucrainene, precum și de a colecta și analiza informații cu scopul de a-i proteja pe protestatari și de a oferi evaluări ale situației protestelor.[12] De atunci, Matviiciuk a desfășurat mai multe campanii internaționale de mobilizare pentru eliberarea prizonierilor de conștiință, cum ar fi campania #letmypeoplego și acțiunea globală #SaveOlegSentsov pentru eliberarea persoanelor întemnițate ilegal în Rusia, Crimeea și Donbasul ocupat.[13] Ea este autoarea unui număr de rapoarte către diferite organisme ONU, Consiliul Europei, Uniunea Europeană, OSCE și a mai multor sesizări la Curtea Penală Internațională de la Haga.[14][15]

La 4 iunie 2021, Matviiciuk a fost nominalizată în Comitetul împotriva torturii din cadrul Națiunilor Unite[16] și a făcut istorie ca prima femeie candidată a Ucrainei în sistemul de monitorizare a tratatului ONU.[17] Ea a candidat cu o platformă pentru a limita violența împotriva femeilor în zone și perioade de conflict.

Între Revoluția demnității (2014) și 2022, ea s-a concentrat pe documentarea crimelor de război din timpul războiului din Donbas. La întâlnirea din 2014 cu vicepreședintele Statelor Unite, Joe Biden, ea a pledat pentru mai mult sprijin armat pentru a ajuta la încheierea războiului.[18]

După invazia rusă a Ucrainei din 2022, Matviiciuk a apărut în mass-media internațională pentru a reprezenta societatea civilă ucraineană, în special în legătură cu problemele care se referă la persoanele strămutate intern și la problema crimelor de război, precum și a altor probleme legate de drepturile omului. Potrivit Foreign Policy, ea a susținut crearea unei „curți hibride” speciale pentru a investiga problemele crimelor de război și încălcările drepturilor omului.[19]

Premii și onoruri

În 2007, Oleksandra Matviiciuk a fost distinsă cu Premiul Vasyl Stus pentru „[...] poziție civică clară și prezență activă în spațiul cultural ucrainean”. Este cea mai tânără câștigătoare din istoria premiului.[20]

În 2015, Matviiciuk a devenit un laureată a „premiului Lindebrække pentru democrație și drepturile omului” din Norvegia. Președintele juriului și fostul ministru al Afacerilor Externe din Norvegia, Jan Petersen și-a motivat selecția: „Este important să îi susținem și să îi recunoaștem pe cei care au luat parte la mișcarea pentru democrație a Ucrainei. Cei care au lucrat zi și noapte, vorbind pentru o dezvoltare democratică în Ucraina – și mai târziu investigând crimele petrecute la Maidan”.[21] La 24 februarie 2016, 16 delegații la OSCE i-au oferit lui Matviiciuk premiul „Apărător al Democrației” pentru „contribuția exclusivă la promovarea democrației și a drepturilor omului”.[22] Ambasada SUA în Ucraina a recunoscut-o apoi pe Matviiciuk drept „Femeia curajoasă a Ucrainei” în 2017 pentru „devotamentul ei constant și curajos în apărarea drepturilor poporului ucrainean”.[23] În septembrie 2022 Matviiciuk și Centrul pentru Libertăți Civile (organizația condusă de Matviiciuk) s-au numărat printre laureații Premiului Right Livelihood pentru munca lor cu instituțiile democratice ucrainene și pentru urmărirea răspunderii pentru crimele de război.[24] În decembrie 2022, ea a fost recunoscută în lista „BBC 100 de femei” realizată de BBC.[25]

Centrul pentru libertăți civile a primit Premiul Nobel pentru Pace 2022, împreună cu Ales Bialiatski și organizația rusă Memorial.[26] Acesta a fost primul premiu Nobel acordat unui cetățean sau organizație ucraineană.

Rezumat

Selecție publicații (în limba engleză)

„Peninsula fricii: Cronici ale ocupației și încălcării drepturilor omului în Crimeea”/„The Fear Peninsula: Chronicles of Occupation and Violation of Human Rights in Crimea”[34]

„Prețul libertății”/„The Price of Freedom” – Rezumatul raportului public al organizațiilor pentru drepturile omului privind crimele împotriva umanității comise în perioada Euromaidan[35]

„28 de ostatici de la Kremlin”/„28 Kremlin Hostages” - Principalele încălcări ale legii și perspective de eliberare[36]

Note

  1. ^ ANNEX III Biographical data form of candidates to the Committee against Torture (în engleză) 
  2. ^ Cristina Bazán (), 8M | Oleksandra Matviichuk (Ucrania), abogada defensora de los derechos humanos (în spaniolă), accesat în  
  3. ^ Oleksandra Matviichuk / Center for Civil Liberties (CCL) (în engleză) 
  4. ^ BBC 100 Women 2022: Who is on the list this year? (în engleză) 
  5. ^ https://www.mzv.cz/mission.vienna/en/latest/article_archive/democracy_defender_award.html, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. ^ „Oleksandra Matviychuk – Ukraine”. Coalition for the International Criminal Court. Accesat în . 
  7. ^ „Ukrainian Emerging Leaders Cohort 2017-18”. fsi.stanford.edu (în engleză). Accesat în . 
  8. ^ „Oleksandra Matviichuk | CivilMPlus” (în franceză). . Accesat în . 
  9. ^ Todorov, Svetoslav (). „Meet Oleksandra Matviichuk from Ukraine”. Friedrich Naumann Foundation⁠(d) (în engleză). Accesat în . 
  10. ^ „Про створення консультативної ради”. Офіційний вебпортал парламенту України (în ucraineană). Accesat în . 
  11. ^ „Women Pursue a Democratic Future for Ukraine”. National Endowment for Democracy (în engleză). . Accesat în . 
  12. ^ „Євромайдан SOS”. maidanmuseum.org (în ucraineană). Accesat în . 
  13. ^ „Oleksandra Matviichuk”. religiousfreedom.in.ua. Accesat în . 
  14. ^ „Oleksandra Matviichuk”. Skopje Youth Summit (în engleză). Accesat în . 
  15. ^ „Oleksandra Matviichuk | CivilMPlus” (în franceză). . Accesat în . 
  16. ^ „18th Meeting of States parties - Elections 2021”. www.ohchr.org. Accesat în . 
  17. ^ „Оголошення про результати добору кандидата для висунення на обрання членом комітету ООН проти катувань”. minjust.gov.ua (în rusă). . Accesat în . 
  18. ^ „Activist who met Biden in 2014 says 'Putin war crimes could have been stopped'”. The Independent (în engleză). . Accesat în . 
  19. ^ Mackinnon, Robbie Gramer, Amy. „Ukraine's 'Nuremberg Moment' Amid Flood of Alleged Russian War Crimes”. Foreign Policy⁠(d) (în engleză). Accesat în . 
  20. ^ „Премія імені Василя Стуса”. PEN Ukraine (în ucraineană). Accesat în . 
  21. ^ „Awarded for human rights efforts in Ukraine”. Human Rights House Foundation (în engleză). . Accesat în . 
  22. ^ „Ukrainian Activist Oleksandra Matviychuk Receives Democracy Defender Award”. U.S. Mission to the OSCE (în engleză). . Accesat în . 
  23. ^ „Remarks by Ambassador Yovanovitch at the "Honoring Ukrainian Women of Courage" Event”. U.S. Embassy in Ukraine (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  24. ^ „Ukrainian activist among winners of 'Alternative Nobel'”. AP NEWS (în engleză). Associated Press. . Accesat în . 
  25. ^ „BBC 100 Women 2022: Who is on the list this year?”. BBC News (în engleză). Accesat în . 
  26. ^ „Nobel Peace Prize to activists from Belarus, Russia, Ukraine”. Onmanorama (în engleză). . Accesat în . 
  27. ^ „18th Meeting of States parties - Elections 2021”. www.ohchr.org. Accesat în . 
  28. ^ „Remarks by Ambassador Yovanovitch at the "Honoring Ukrainian Women of Courage" Event”. U.S. Embassy in Ukraine (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  29. ^ „Citizens need to hold power to account because 'even an angel can turn into the devil' — EUAM Ukraine” (în engleză). . Accesat în . 
  30. ^ „Ukrainian Activist Oleksandra Matviychuk Receives Democracy Defender Award”. U.S. Mission to the OSCE (în engleză). . Accesat în . 
  31. ^ „Ukrainian Wins Democracy Defender Award”. VOA (în engleză). Accesat în . 
  32. ^ „Awarded for human rights efforts in Ukraine”. . 
  33. ^ „Премія імені Василя Стуса”. PEN Ukraine (în ucraineană). Accesat în . 
  34. ^ Zayets, Sergiy; Matviichuk, Oleksandra; Pechonchyk, Tetyana; Svyrydova, Dariya; Skrypnyk, Olga (). The Fear Peninsula: Chronicle of Occupation and Violation of Human Rights in Crimea (în engleză). Crimea is Ukraine. 
  35. ^ „Summary of the public report of human rights organizations on crimes committed during Euromaidan”. Issuu (în engleză). Accesat în . 
  36. ^ „'28 hostages of the Kremlin': main violations and prospects for the release”. Open Dialogue Foundation (în engleză). . Accesat în .